Jurnal de buzunar

       Un tumult de sentimente, o durere in suflet si-un zambet nevinovat. Asta simt in ultimul timp. Simt ca ma topesc pe picioare uneori, dar nu indraznesc niciodata sa cad sau sa renunt, nu-mi pot dezamagi familia, dar vine un moment in care mi-as dori sa ma inchid intr-o camera mica doar ca sa pot suferi in liniste. Si chestia asta, e mai mult o chestie care ma macina in interior. Nu pot sa sufar si nu vreau sa sufar atunci cand toti ma privesc, ma vor crede slaba, fara aparare si imi vor plange de mila. Si nu sunt perfecta, nu am o viata perfecta, dar imi doresc o familie. Atat as vrea, as vrea un umar pe care sa plang, un umar pe care sa-mi astern bucuriile, fericirea, si in acelasi timp un suflet care sa vada in fiul meu, exact ce vad si eu: o lumina si o inocenta care efectiv te face sa tremuri, o privire care inmoaie pe oricine, numai pe cine trebuie nu. Si-asta e un urlet surd, pentru ca n-as avea curaj.. nu am curaj sa... nici nu mai conteaza, nici nu as vrea sa ma mai gandesc la zilele innorate, as vrea sa le vad doar pe alea senine si fericite, as vrea sa am timp sa fiu o mama mai buna, mi-as dori sa nu mai dorm si sa-mi petrec timpul cu fiul meu, mi-as dori sa fie mai usor, si mi-as dori sa nu ii mai vad durerea in privire, caci doar eu o pot vedea. Si astazi o luam de la inceput, cu bucurie si lacrimi, cu determinare si curaj. Am jucat o piesa care nu avea nicio replica, si am cantat o melodie ca pentru surzi, dar ce nu stiu ei, e ca atunci cand zambesti si mergi inainte cu demnitate, nu te poate opri nimeni
     Si pe calea asta, as vrea sa le multumesc oamenilor care cred in mine, si totodata as vrea sa imi cer scuze fata de toti prietenii pe care ii neglijez, nu o fac din placere, ci pentru ca nu pot fi prezenta peste tot si in acelasi timp as vrea sa le multumesc si oamenilor care dupa 14 luni de cand sunt mama inca au dubii ca voi fi vreodata o mama buna. Si as vrea sa va spun ca nu am pretins niciodata c-as fi sau ca sunt sau ca incerc sa fiu perfecta, dar stiu un singur lucru: iubirea pe care o impartasim nu poate fi depasita de nimic, nici de rautati, nici de barfe sau orice altceva, pentru ca voi, sunteti atat de imaturi si fara suflet incat nu va puteti inchipui ce inseamna sa ai pe cineva atat de pur si nevinovat langa tine, el este singurul motiv pentru care lupt sa fiu un om mai bun, pentru el ma lupt cu voi si insultele voastre, iar lupta, e una mentala, pe care, apropo, am castigat-o dinainte de-a o-ncepe. 


Cu sinceritate...

2 comentarii:

  1. Citindu-te, as vrea sa-ti spun si poate n-ai uitat ca traiesti pe pamant. Aici avem cu totii dorinte si lipsuri, impliniri si esecuri. Adesea drumul vietii noastre este un urcus cu coborasuri unde se intalnesc cele doua surori bucuria si lacrima. Fiecare tinteste ceva. Si lupta aceasta tine pana la sfarsit. Unii au abandonat-o. Iar cei mai multi privesc orizontul mergand in pas sinusoidal spre ideal sau macar spre decenta. Intotdeauna sunt si exceptii de la regula. In fond si pe front toti ne numim luptatori. Pentru cei mai multi aceasta inseamna viata. Insa prea putini iubesc viata ca sa-si dea seama ca ea nu inseamna doar atat. Insa pentru foarte putini viata inseamna mult mai mult decat dincolo de cotidian.
    Intrebarea se pune acum: mai stii si alta viata sau doar aceia pe care rutina ti-a pus pe fata naframa sau solzi pe ochi si astfel claritatea vietii sa fie compromisa si sa nu se vada limpede si ce este dincolo de deal?
    Si totusi un dincolo exista! Ne-am obisnuit cu obisnuitul si mai nou se incearca extremismul. Insa nu acestea sunt mijlocul cararii adevarate pentru care castigul trecator ar da garantia fericirii, care sa tina mai mult de o clipa, dupa care noi tanjim.
    Normal, mai sti? (ar spune cei mai multi)
    Si convinsi fiind, intre ziduri, in gaoacea cea reala par a avea dreptate. Mai tarziu, cand e prea tarziu, adevarata convingere descopera marile de sub pustiurile traite, ramanand in pustiul lor vesnic. Ramanand ...
    Mai sti? Tu sti? Ce sti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Filosofia ajuta la digestia gandurilor, desi din totdeauna mi-a placut sa spun in cat mai putine vorbe ceva, asa ca sper ca o sa fiu scurt si de data asta. "Si as vrea sa va spun ca nu am pretins niciodata c-as fi sau ca sunt sau ca incerc sa fiu perfecta"; ei bine, pornind de la banalul nimeni nu e perfect putem intra intr-o simpla antiteza cu faptul ca poti fi perfect(a) in ochii cuiva si pe lume nu trebuie sa ai 100 de persoane langa tine, pt. ca ce pot face toate va putea cu siguranta face si una singura esentialul fiind in toti, diferenta facand-o doar detaliile nefolositoare. Sunt mandru ca te cunosc de aproape 14 ani Anca.


    Bravo tie pt. reusite,
    Silviu M.

    PS: pot sa iti recomand o poezie? :) "N-ai dezmierda" - Radu Gyr

    RăspundețiȘtergere