Se trezeste iar..dar de data asta cu inima sfasiata de durere...Isi omorase sora..cea pe care trebuia sa o apre cu viata..si-a incalcalcat juramantul facut fata de mama...O bantuie chipul nevinovat al copilei in fiecare noape.Stie ca a gresit.Stie ca se distruge treptat,stie ca nebunia ei nu are margini.Are nevoie de cineva care sa o iubeasca.Se simte singura si se gandeste la victimele ei.Scoate din cufar o colectie de fotografii..se gandeste la consecinte.."O,nu!Ce-am facut??Ce-am facut??"Se tranteste de peretii goi care o inconjoara.Aude voci.In mintea ei dezordonata se pierde incet..ramane fara rasuflare pentru o clipa,iar genunchii i se inmoaie.Simte ca moare....dar vrea sa traiasca..ii e teama de tot ce o inconjoara.
Isi gaseste puterea necesara sa se ridice si sta in picioare timp de doua nopti.Sufletele celor pe care i-a omorat o urmaresc zi si noapte.i trece repede frica si se gandeste la o noua deghizare..Vrea sa iubeasca si sa ucida.Vrea o crima pasionala si nopti pline de amor nebun care sa o excite si mai tare in a ucide.Poarta din nou o masca..se gandeste.."Oare pot sa fac asta?Pot sa ma lupt cu mine..?Sau e prea tarziu?".Se dezbraca apoi paseste incet spre pat.I se distruge incet incet trupul firav de sangele de pe corp...Inca se iubeste.
