"Cum am ajuns sa te iubesc?"


"Si cum am ajuns sa te iubesc?Simplu.Nu am facut absolut nimic.Te iubesc pentru ca imi faci ziua mai buna si te iubesc pentru ca ma tachinezi,iar apoi ma faci sa rad.Te iubesc pentru ca razi de mine atunci cand te lovesc,te iubesc pentru ca zambetul tau e atat de dragut incat imi vine sa te mananc uneori.Iti iubesc ochii si iti ador buzele.Te iubesc pentru ca esti singurul care ma intelege asa dificila si incapatanata,te iubesc si-atunci cand ne certam si ma oftic.Am ajuns sa te iubesc pe nestiute si fara sa-mi dau seama.Te iubesc pentru ca ma simt bine in preajma ta,te iubesc cadisperi atunci cand repet de 100 de ori"de ce te iubesc".Te iubesc pentru ca pentru tine si cu tine as sacrifica totul si pentru tine as face orice.Te iubesc si-atunci cand te superi si-atunci cand te enervezi,te iubesc si-atunci cand exagerezi.Stiu ca deja cuvintele astea sunt prea putine ca sa exprime ce e defapt in inima mea.Te iubesc pentru ca ne avem unul pe celalalt.Teama de-a te putea pierde in fiecare zi m-a facut mai puternica si m-am convins ca de fapt esti al meu si nu al altcuiva.Te iubesc pentru ca pentru tine as lupta si cu o suta de oameni.Te iubesc pentru ca daca in clipa asta as muri,as vrea sa fi tu langa mine,pentru ultima oara.Te iubesc pentru ca..."

Just over here

Sincera,postul asta va fi inspirat de"Pink".De ce?Pentru ca imi inspira multa forta,iar eu am fost cam moale zilele astea...si inca sunt..E vineri seara si eu stau in casa,which never happened before...Imi caut printre ganduri si idei in asa fel sa ma si distrez in seara asta..si nu-mi trece nimic prin cap..decat o cana cu ceai si un iaurt cu fructe(asta am voie sa mananc) si niste Sons Of Anarchy sau C.S.I...Si desigur un zambet ratacit printre randuri..ca doar nu ne posomoram.Si o sa incep saptamana cu multe reprosuri as always..dar why should I care?School comes second cand e vorba de sanatate,I'm sorry...si chiar si-asa nu prea ma intereseaza,ca doar sunt fericita ca am scapat de shiturile care ma deranjau..si mi-am pierdut si ideile si buna-dispozitie..Nu ma mai intreaba nimeni daca sunt ok sau daca mai traiesc,inafara familiei si celor apropiati,deci doar atat imi trebuie.Si poate o gura de libertate din cusca asta.Inca nu m-am obisnuit cu camera mea obscura,parca-s la inchisoare doar ca imi delectez simturile cu un iaurt de calitate...(ras ironic).Parca nici nu mai arat la fel,mi-e si frica sa ma mai uit in oglinda dimineata..but its ok,all good things come to an end..asa-i?Si o sa va las cu sursa mea de inspiratie care imi mai da energie:Pink-Raise your glass.[Enjoy!]



Silent screamer


De cateva zile incoace nu mai scot niciun cuvant.E o etapa peste care sincer,nu trec usor,desi prin tacerea mea poti vedea si o schita de fericire.Fericire,pentru ca ma refac incet incet si uit de toate problemele de sanatate,ca deh,astea vin si trec.Si simt ca urlu in disperare si nimeni nu ma aude,nimeni nu imi aude glasul..nimeni nu se bucura de rasul meu.Deja sunt 4 zile de tacere imbibate in durere,norocul meu e ca durerea asta e trecatoare.Si norocul meu e ca el imi alina din durere fiind alaturi de mine.O sa vina si vremea mea.O sa zambesc iar,o sa fie ca inainte.Nu ca acum e diferit.Dar ma simt limitata.Nu pot face nimic.Sunt captiva in tacere iar trupul meu ma implora sa scot macar un cuvant.Si nu pot.Si banuiesc ca voi,cei care mai sunteti pe acolo si ma urmariti..mi-ati simtit lipsa,caci nu am mai avut timp de nimic.Si din nou trebuie sa astept...Sa astept sa comentez,sa rad ca bezmetica atunci cand nu trebuie,sa fac remarci nesimtite si sa zambesc frumos ca sa primesc o tigara.Sau sa spun multumesc dupa ce am zis.."da-mi".E chiar nasol sa traiesti in tacere.Acum inteleg.