Ce usor se interpreteaza gresit un lucru,ce des te certi asa pueril.Ca ma gandeam si aseara ca deja ma scoate din sarite ignoranta mamei,ma simt data la o parte,la fel ca si aseara,si da sunt copil copac care poate intelege gresit,dar pentru asta sunt scuzele...Si cum eu nu-mi cer scuze mai deloc asa ma oftic,nici nu va imaginati.Numai tampenii imi treceau prin cap aseara,si deja disper cand ma enervez si incep sa arunc cu tot ce prind,ca si azi de exemplu...incep sa-mi ies din fire din ce in ce mai repede..si de ce?Ca se le ofer celorlalti satisfactie?Nu,mersi.Vorba unui prieten bun de-al meu..toata lumea greseste..da dar pana cand?Cand ne dam seama care sunt limitele daca nu comentam in legatura cu ele?De unde sa stie mama ca ma doare cand se poarta asa in fiecare zi!In fiecare zi!Si da,o sa-mi spuneti ca e singura si se descurca greu,dar iubirea si afectiunea unde mama naibii se duc?M-am saturat de toate jignirile si de interpretarile gresite,m-am saturat sa trebuiasca sa zambesc cu amar atunci cand ma oftic si m-am saturat sa par fericita cand de fapt nu sunt.Si da,o sa-mi spuneti toata lumea are momente proaste,mai dese sau mai rare,toata lumea are probleme cu familia,s.a.m.d,dar credeti-ma..uneori e atat de greu sa ma ridic de fiecare data,e greu sa mai iau in seama incurajarile celorlalti.Ce prefacuti sunt unii,pe cuvant...Dar in fond..cui ii pasa cu adevarat?Mna devin mult prea ciudata deja,ma rog,nu mai conteaza,asa-i?
P.s:Multumesc pentru vizualizari si multumesc ca ma incurajati.
