Uneori simt ca nu mai are rost sa ma numesc ...nu stiu cuvantul potrivit..nu mai sunt in stare sa spun ca am o familie..pe zi ce trece..aud doar ca dezamagesc si ca nu sunt buna de nimic..aflu ca nu-i mai pasa..ca nu mai vrea sa-i pese de mine..si fuck!e mama..oricat de turbata si independenta as fi...nu a mai durut pana acum asta..chiar deloc..iar acum...parca s-a rupt ceva din mine..din nou..si incep sa plang ca o proasta..pentru ca nu stiu cum sa fiu ok cu mama...nu reusesc sa o cuceresc si nu reusesc sa fiu o persoana ok.Sunt egoista...si as vrea sa fiu altfel..as vrea sa ma iubeasca ..si..sa fie totul armonios..Sa simt si caldura familiei nu doar cea a prietenilor...
Nimic nu mai e la fel..nici eu nu mai sunt la fel..si mi-e ciuda..ca de fiecare data cand am o zi buna si chiar sunt fericita..ajung acasa si ma cert cu mama...pentru ca e dezamagita de mine..Oh my God si cat doare...simt ca nu mai pot...parca am incercat sa lupt..si oricat de mult as vrea sa ma schimb nu pot..nu sunt capabila sa ma fac iubita intr-un mod placut..Tot timpul dezamagesc..mai devreme sau mai tarziu..o sa raman singura din cauza mea...and it sucks,you know...Eh,nevermind...daca continui asa o sa ajung intr-o depresie..pana atunci..sunt doar eu si restul lumii.Again outsider,this time in my own family...
