Scrisoare catre copii

Dragii mei copii,

 Imi vine greu sa astern in cuvinte cam tot ce simt pentru voi, dar as vrea sa stiti inca de la bun inceput ca voi sunteti cele mai mari comori pe care le posed si ca nu exista nimeni pe lumea asta pe care sa iubesc atat de mult. Apoi, as vrea sa va cer sa ma iertati... sa ma iertati ca poate nu am putut sa va ofer tot ce v-ati dorit, imi pare rau ca poate nu am zambit tot timpul asa cum as fi vrut sa o fac, imi pare rau daca ati simtit vreodata tristete sau nefericire, neliniste sau durere, dar as vrea sa stiti ca daca as putea vindeca toate momentele grele cu iubirea mea, as face-o cu drag.

 As vrea sa stiti ca am fost cel mai fericit om atunci cand v-am simtit pentru prima data, prima miscare in burtica, prima lovitura zdravana, prima noastra conversatie, au fost momente ce nu as putea vreoddata sa le valorific dar pe care le port aproape de inima mea in fiecare zi si le voi purta si dupa ce voi trece in nefiinta. V-am adorat de prima oara cand v-am tinut in brate, iar durerile nasterii n-au mai insemnat nimic atunci cand am vazut ce minuni are mama. Am tremurat la primul sunet, primul zambet, prima mangaiere, prima data cand mi-ati spus mama, am plans atunci cand am simtit ca nu sunteti bine si am incercat sa va alin toate durerile inca de pe vremea in care nu scoteati niciun sunet. V-am privit indelung noaptea cand vegheam asupra voastra si ma uitam la somnul dulce si la visele frumoase pe care le aveati. M-am bucurat ca un copil la randu-mi cand ati facut primii pasi, prima tumba, primul sezut, primul ras... le pastrez aproape de inima mea si as vrea sa stiti ca nu e nimic ce nu as face pentru voi.

Imi pare rau daca v-am si mustrat sau certat, dar am incercat sa va fac sa fiti niste baieti frumosi, destepti, iar apoi barbati in toata firea de care sa fiti si voi mandri atunci cand veti creste mari. Ati crescut langa oameni care v-au iubit si va iubesc neconditionat, langa oameni ce s-au emotionat la primul zambet sincer, la primul ras in hohote, la prima imbratisare si mi s-au taiat picioarele cand am auzit prima oara "te iubesc". E greu sa fii parinte, cred ca e una din cele mai grele "meserii", pentru ca de multe ori ne-am simtit ca parinti neputinciosi poate in fata vietii, sau a unei raceli si ne-am stresat mai mult decat era cazul si am exagerat de un milion de ori mai mult decat era cazul, doar ca sa stim ca la sfarsitul zilei punem la somn doi baieti sanatosi, frumosi si vioi. Nu cred ca exista cuvinte pe care sa vi le spun ori eu ori tata ca sa exprime cat de mult va iubesc si va iubim, cat de mult am suferit sau poate am plans, dar dupa toate liniile trase, la sfarsit de viata, suntem cei mai impliniti oameni. Va rog doar sa nu ne uitati.




Cu dragoste,

mama si tata.