Is this the real me?




Majoritatea persoanelor care ma cunosc ma caracterizeaza prin niste cuvinte destul de simple la prima vedere...unii care sunt destul de retinuti cand vine vorba de cuvinte ma eticheteaza drept"tipa aia roscata care bea bere pana cade sub masa" "tipa care risca cam mult chiar si atunci cand nu trebuie" "Ancutza"[de cele mai multe ori urasc ca ma numesc asa..]"copila aia turbata careia niciodata nu-i pasa de ea,dar care si-ar taia si o mana pentru ceilalti."Normal ca astea sunt doar parerile alea bune.Din pacate doar cei care imi sunt apropiati ma vad cum sunt cu adevarat..Si ma gandeamazi..am fost atat de suparata si de trista ca am pierdut-o pe mama incat nu aveam chef de viata...iar apoi..am iesit cu Bogdan si cativa amici..si am uitat complet ca eram suparata..totul a fost extrem de ok..si ma oftic..pentru ca ma simt inconjurata deiubire si caldura atunci cand sunt in afara familiei..iar cand patrund in cercu asta vicios ma transform intr-o tipa depresiva si devin paranoia..imi trec tot felu de tampenii prin cap..tampenii de care imi dau seama mult prea tarziu.Am hotarat sa renunt la teatru si la tentativa mea de a-mi termina cartea peste 2 saptamani pentru ca mama nu doreste sa ma sustina..adica nici nu cred ca vreau sa auda de asa ceva..Am muncit atat vreme ca sa ii demonstrez ca pot fi si altfel..si tot degeaba..
Simt ca in mine se dezvolta 2 personalitati de fapt..una ar fi...eu cea adevarata..eu cu prietenii mei..the crazy one,the independent one....the happy one..iar cealalta"latura" e Anca nepasatoare,"nesimtita",ignoranta,inconstienta si mult prea copilaroasa.Sunt o egoista si jumatate cand vine vorba de a-mi multumi mama..e singura persoana pe care as vrea sa o stiu multumita de mine macar o data in viata..as vrea sa avem o relatie normala,si nu una tensionata si plina de jigniri aiurea..as vrea o mama grijulie..Si as vrea sa ma schimb pentru ea..in sensul ca..as vrea sa nu mai fac tampenii..dar stiu ca nu o sa reusesc.Fericirea mea tine si de familie..si sunt contienta ca va fi mereu un gol care nu poate fi acoperit..Am castigat o relatie frumoasa si am pierdut o familie...Oare va fi mereu asa...sau voi deveni ca fata din povestea mea?O persoana care ajunge sa ramana singura din cauza greselilor?

P.S:Inca imi doresc o mie de zambete.