Please give me a shot gun!


Ok,da inteleg esti extenuata de toate orele de munca intensa si de toate shiturile care s-au petrecut in ultimile saptamani,care recunosc,au fost intense,dar asta inseamna ca pedeapsa ta pentru mine este o luna de tortura cu tine?Si cum am putea ajunge la un acord.De obicei nu ma deranjeaza cand mama e acasa,dar atunci cand imi strica planurile si filmele din cap cu cateva zile inainte de a pregati ceva special pentru cineva special.Dar nu!Trebuie sa vi si sa-mi strici tu mie visele!O,Doamne,dar din nou frustrarile mele depasesc granitele decentei si incep sa ma enervez,pentru ca o face doar sa se razbune,si nu e corect.Dar ce drept am la urma urmei eu?Niciunul,doar sa stau si sa o aud cum se plange continuu de problemele ei existentiale...Am obosit sa mai tot comentez si oricum nimeni si nimic nu-mi poate strica urmatoarele zile.Totul e pus la punct si sper sa-mi ating scopul.Vor fi momente pe care nu le voi uita,sunt sigura de asta.Sunt sigura ca iubesc pe cine trebuie.

Response:No title


Da.Cuvintele sunt nepretioase.Majoritatea oamenilor folosesc cuvintele pentru a exprima diferite stari,senzatii sau sentimente.Cu ajutorul cuvintelor putem intari limbajul non-verbal si paraverbal,si da uneori cuvintele pot alina supararile si nu ne putem descotorisi de ele.Desi uneori e greu sa ne alegem cuvintele potrivite,solutia e sa ne uitam in adancul sufletului,si desi nu le vom spune pe cele potrivite de fiecare data,daca acele cuvinte sunt alese din adancul inimii nu putem da gres niciodata.Eu nu am intotdeauna cuvintele potrivite si am tendinta de a pleca capul atunci cand nu le pot alege.Majoritatea datilor sunt cuvinte care exprima durere si regret,sau cuvinte care ar trebui sa remedieze o greseala,alteori sa aline suferinta prietenilor care plang pe umarul nostru.Iar eu aleg cuvintele astea insirate aici ca sa imi exprim fericirea,frustrarea si uneori,tristetea.Nu am intotdeauna dreptate si nici nu vreau sa am intotdeauna dreptate.As vrea sa exprim prin cuvinte tot ceea ce simt,dar nu sunt de ajuns din pacate.Sunt doar un suflet pierdut cu sentimente vaste si cuvinte care incap in buzunar.Sunt un om obisnuit cu asteptari prea mari...

No title


Daca faci parte din grupul persoanelor care nu stiu sa isi exprime sentimentele,nu esti singurul!Am incercat mereu sa gasesc cuvintele perfecte..nu exista perfectiune.Mereu am fost stangace la discutii si sfaturi si ma ofticam mereu ca nu gasesc nimic potrivit.Cuvintele nu sunt intotdeauna cele mai importante.De fapt sunt aproape nesemnificative...Nu incerc sa dau lectii sau sa-i invat pe altii,vreau sa invat sa simt mai intai,sa ma pot exprima sufleteste si apoi sa pot folosi cuvintele.
Uneori nu te poti exprima deloc in cuvinte,si sunt multe situatii cand pur si simplu te sufoci.De ce oare cuvintele au asa de mare importanta?

Fara nicio stare



Ma gandesc sa-mi impart fericirea cu cei care-mi impartasesc singuratatea si tristetea,ma gandesc sa-mi impart zambetele cu cei care nu zambesc atat de des,si ma gandesc sa-mi impartasesc sentimentele cu cel pe care il am alaturi.Nu a fost niciodata gresit sa iti impartasesti gandurile cu altcineva asa cum fac eu.Nu caut popularitate si nici mii de cititori,ci doar oameni care imi impartasesc starile de spirit si frustrarile din cand in cand.Caut oameni care sa imi daruiasca din optimismul lor si sa ma scape de pesimismul care ma alearga zi de zi.Caut sa zambesc in fiecare zi pentru cei care ma apreciaza si ma iubesc chiar daca nu sunt perfecta.Caut sa-mi gasesc sufletul pereche intr-o lume ciudata si trista.Caut sa rad de toate porcariile pe care le fac cu cei cu care stau si ma simt bine zi de zi.Poate ca te consideri diferit,dar diferit nu inseamna retras,asta daca la chestia asta te gandesti.Eu sunt diferita pentru ca nu impart mediocritatea de care dau dovada majoritatea dintre noi.Imi doresc si acum sa-mi indeplinesc visele cu ajutorul celora care mi-au ascultat tampeniile de-a lungul timpului.
Nu am intotdeauna idei stralucite si nici cuvinte potrivite pentru toata lumea si de asemenea nu sunt nici un exemplu demn de urmat,dar tind sa cred ca in lumea asta mai sunt persoane care gandesc ca mine si care retraiesc anumite momente prin ceea ce scriu.Sunt fericita,poate mai fericita ca niciodata,si de asta zambesc in orice moment!

Welcome to my beautiful part of heaven!Wanna join ?

Incerci mereu sa eviti certuri cu persoanele dragi..incerci mereu sa fi fericit,dar uneori involuntar calci pe bec.Si daca stai putin sa te gandesti sunt o multime de lucruri frumoase de care te poti bucura in fiecare zi.Invata sa zambesti chiar daca nu simti nevoia,poate o sa iti faci ziua mai buna!Incearca sa iti tii aproape persoanele dragi,si nu uita sa mai faci si sacrificii din cand in cand.Invata sa pleci capul atunci cand gresesti si vei fi uitat mai usor.Cand ai o problema,inchide ochii si uita de toate problemele,suna un prieten sau intra in lumea ta.CAnd esti fericit,impartaseste bucuria ta si cu cei din jur,vei emana o stare de bine.Incearca sa uiti uneori de modestie si apreciaza-ti calitatile,nimeni nu e perfect,dar tu te poti indrepta spre perfectiune.Iubeste cu toata fiinta ta si nu iti fie teama sa te deschizi in fata celui sau celei care iti este sortit/a.Iubirea e frumoasa la orice varsta,iar iubind,depasesti mult mai usor toate momentele grele care intervin in viata ta de adolescent aiurit.Daca esti ranit,nu te inchide in tine,fi optimist si incearca sa te "ascunzi" in activitati care te predispun la fericire.In orice moment,nu uita sa ceri o imbratisare calda,crede-ma,rezolva tot,si presus de asta te simti ocrotit.Nu ezita sa iti faci prieteni noi pe motive copilaresti,poate pierzi un prieten de o viata!
Si in final,nu uita sa spui "Te iubesc" atunci cand esti implinit si fericit!

Sick puppies-In it for life


Ce usor se interpreteaza gresit un lucru,ce des te certi asa pueril.Ca ma gandeam si aseara ca deja ma scoate din sarite ignoranta mamei,ma simt data la o parte,la fel ca si aseara,si da sunt copil copac care poate intelege gresit,dar pentru asta sunt scuzele...Si cum eu nu-mi cer scuze mai deloc asa ma oftic,nici nu va imaginati.Numai tampenii imi treceau prin cap aseara,si deja disper cand ma enervez si incep sa arunc cu tot ce prind,ca si azi de exemplu...incep sa-mi ies din fire din ce in ce mai repede..si de ce?Ca se le ofer celorlalti satisfactie?Nu,mersi.Vorba unui prieten bun de-al meu..toata lumea greseste..da dar pana cand?Cand ne dam seama care sunt limitele daca nu comentam in legatura cu ele?De unde sa stie mama ca ma doare cand se poarta asa in fiecare zi!In fiecare zi!Si da,o sa-mi spuneti ca e singura si se descurca greu,dar iubirea si afectiunea unde mama naibii se duc?M-am saturat de toate jignirile si de interpretarile gresite,m-am saturat sa trebuiasca sa zambesc cu amar atunci cand ma oftic si m-am saturat sa par fericita cand de fapt nu sunt.Si da,o sa-mi spuneti toata lumea are momente proaste,mai dese sau mai rare,toata lumea are probleme cu familia,s.a.m.d,dar credeti-ma..uneori e atat de greu sa ma ridic de fiecare data,e greu sa mai iau in seama incurajarile celorlalti.Ce prefacuti sunt unii,pe cuvant...Dar in fond..cui ii pasa cu adevarat?Mna devin mult prea ciudata deja,ma rog,nu mai conteaza,asa-i?

P.s:Multumesc pentru vizualizari si multumesc ca ma incurajati.

Take me away with your eyes of may[Poveste-n doi]


"Stiu ca te iubesc,stiu ca ma faci sa zambesc,stiu ca ma faci fericita,stiu ca pot avea incredere in tine.Si oare cum a trecut atat de repede timpul?Cum am ajuns sa fim doi oameni care se completeaza?Cum am ajuns sa vad in ochii tai fericirea si toate lucrurile bune?Cuvinte sunt putine,emotii sunt multe,dar noi suntem doar doi.Prin tine ma vad fericita,vesela si tot timpul gata pentru o alta bucurie din partea ta.Si simt uneori ca vreau sa imi apartii intotdeauna si sa mi te daruiesti cu totul,sa stiu ca te pot domina tot restul vietii mele.Esti prezent pana si in visele mele,pana si acolo te iubesc,pana si acolo vreau sa fi doar al meu,pana si acolo imi doresc fericire cu tine.Stii..eu nu sunt romantica,sunt doar un copil rasfatat cu iubire si cuvinte putine,un copil modest dar insetat de tot ce ai tu.Nu,nu exagerez si nu,nu sunt speciala,dar sunt speciala cand sunt cu tine.Mai stii?Mai stii ca a trecut timpul?Si inca suntem,inca luptam pentru tot ce-am construit,si bineinteles inca ne cladim fericirea..asa picatura cu picatura.Particica cea mai mare a inimii mele a ta e,si tot ce simt pentru tine e ca un cantec,unul pe care nu-l pot canta decat cu sufletul caci tot ce spun,toate cuvintele insirate pe pagina asta,nu inseamna nimic,totul e prea putin ca sa iti arat ce simt cu adevarat pentru tine.Vino cu mine in particica mea de suflet sa fim fericiti pentru totdeauna,sau macar lasa-ma sa visez cu ochii deschisi ca o sa ma iubesti orice-ar fi si oricum as fi.Felul meu de-a fi cu tine e mai mult decat special,dar din nou,ce rost au cuvintele cand tu poti sa auzi bataile inimii mele de fiecare data cand ma saruti si ma imbratisezi?Oare "Te iubesc" ajunge?Si,da,sunt indragostita pana peste cap de tine.Esti al meu si al meu o sa ramai,tu esti particica mea de fericire.In inima mea,tu imi apartii pentru totdeauna."

Piece of my heart



Cutremurator sentiment,infricosator de ravasitor.Amintirea ta incepe sa-mi faca rau.Zambetul tau m-a infiorat de data asta,si aveam impresia ca ti-am uitat chipul,si pentru o secunda te-am simtit langa mine.In viata mea nu am rabufnit asa dintr-o data si mai ales in fata surorii mele.O fractiune de secunda si a inceput sa doara..."I miss that rain too...."De ce mi-e asa de greu?Vreau sa mi te scot din cap si-mi dau seama ca am sters cu buretele tot ce a fost rau si am ramas doar cu momentele frumoase si zambetele pe care mi le amintesc cu tine.E adevarat ce se spune despre relatiile frumoase.Niciodata nu iti amintesti partile rele,doar alea frumoase..dar nu rezist asa,imi frangi inima si nu mai vreau sa ma simt asa.Vreau sa te uit,te rog lasa-ma,te rog!

Silent scream


Nu inteleg de ce!Tu nu pricepi!Nu,pricepi ca ma doare atat de tare...Si jur ca-n viata mea nu mi-a mai fost dor de tine in halul asta..Nu mai suport..Mi-e dor de vechea "eu"..mi-e dor de vechea "tu",de old us... mi-e dor de tot.De tot ce am cladit impreuna,toate zambetele,toate lacrimile,toate momentele fericite si mai putin fericite,de tot ceea ce inseamna iubire nepatata de tot ce-i in jur,nici nu mai stiu ce simt sau ce vreau.Oare de ce lucrurile frumoasa dureaza atat de putin,de ce nimic nu dureaza la nesfarsit si de ce nu pot avea totul?De ce nu ma lasi sa fiu fericita si fara tine?De ce?Cum am ajuns aici,de ce am ajuns aici?Oare iubirea chiar e otravitoare?Oare toate momentele pe care le-am petrecut impreuna s-au dus?Si daca nu s-au dus...unde le-ai pastrat?Unde ai aruncat toate zilele noastre,doar ale noastre.Erai singura mea alinare,erai singura care imi stergea cel mai usor lacrimile,esti singura care ma facea fericita,erai singura pe care o iubeam.Si acum sunt singura,nu te mai am deloc,nici macar amintirile frumoase,caci mi-e teama ca pentru tine nu mai insemn nimic.Poate ca asa a fost sa fie,dar nu e corect,nu e corect,intelegi??Nu mai pot fi cu adevart fericita daca nu esti si tu fericita pentru mine...Sunt singura in universul asta nesfarsit..nesfarsit de crud...si cat de mult te-am iubit...cat de mult!Doar eu stiu.Si oare lacrimile mele nu mai inseamna nimic?Mi-e dor de zambetul tau..mi-e dor de imbratisarile calde si de ploaia aia...Mi-e dor de momentele petrecute impreuna,doar noi,mai stii?Atunci cand nimic nu conta inafara de mine si de tine.Si inca te iubesc,mai mult decat ma iubesc pe mine,si desi toti sunt impotriva mea,nu mai am puterea sa imi pese,pentru ca nici macar tie nu iti mai pasa...As vrea sa fi acum langa mine,sa radem si sa plangem amandoua,sa ne zicem una alteia ca am fost niste fraiere si totul sa fie ca atunci.Dar nu putem fi la fel,asa-i?De ce nu ramanem mici?De ce timpul trece si imi cicatrizeaza sentimentele?De ce nu mai esti?De ce...?Nu sunt un intreg fara tine...

Obsesii


Incerc sa imi impun anumite lucruri si uneori imi dau seama ca nu pot trece peste ..trecut de exemplu.Uneori inca ma bantuie chipul tatalui meu.. si nu inteleg de ce,nu il mai vreau inapoi,desi inainte il vroiam chiar daca sustineam tare si raspicat ca il urasc.Dar mi-am dat seama ca de fapt"iubirea"pentru el era un fel de obsesie.Obsesia de a avea doi parinti.Inca ma deranjeaza asta.Inca imi doresc sa tai 11 ani din viata mea si sa-i vad chipul iar,sa imi imaginez de data asta o familie fericita,o familie unita..nu doar suferinta.M-am saturat de suferinta si de mila pe care mi-o impartasesc cei care imi cunosc trecutul.Am crescut,sunt destul de matura sa imi dau seama ca trecutul imi otravea gandirea si am trecut peste,trebuia sa depasesc momentul.Cosmarurile pe care le-am avut de-a lungul timpului au trecut,nu mai sunt atat de convinsa ca il vreau inapoi.Nu vreau un tata care sa ma cumpere..vreau un tata care sa imi fie alaturi si sa-mi spuna ca e mandru de mine..ca e mandru de noi,de mine si de Lorena.Nu mai vreau abslut nimic,nu mai am absolut nimic sa-ti cer,tata,nici macar asta nu o pot spune.Esti un strain care nu a stiut niciodata ce inseamna sa fi parinte cu adevarat,un strain pe care l-au interesat doar barurile,bautura si banii,niciodata familia..niciodata.Si mi-e teama..mi-e teama ca sa cresc si o sa am o familie si o sa imi fie frica ca voi ajunge ca mama.Nu vreau asta...de aceea obsesia mea pentru tine se incheie aici.Adio,straine!Adio.

Placebo-Blind.


Ma simt atat de ciudat.Sunt pe nicaieri.Nu mai stiu ce cred,ce vreau sa cred,sau ce vrei tu sa cred.Am ajuns sa ma pierd in propriile mele cuvinte.Si cum as putea sa nu ma ingrijorez cand trebuie sa ma ingrijorez????!!!M-am saturat sa tot pierd si sa tot pierd,m-am saturat sa ma amagesc si sa ma doara,o,Doamne..nu mai stiu ce sa mai cred.Nici nu iti imaginezi cat de distrusa sufleteste sunt acum..si cand ma gandesc la calmul meu recent..cata ironie!Sunt o fraiera..sau poate nu.E chiar atat de greu sa simti?E chiar atat de greu sa ajungi sa iubesti atat de mult incat la dracu!nimic nu mai conteaza,ca deh..de ce ar conta..Totul pare confuz acum.Si inca te urasc,te urasc pentru ca-mi bantui visele,si nu te mai vreau.