Blindess in my soul

M-am uitat cumva in trecut si mi-am desenat o schita cu toate momentele din viata mea, bune, rele, de tot felul. Mi s-au intamplat atat de multe in ultima vreme incat am uitat sa le cantaresc si sa pun in lumina pe cele bune. Am privit recent si m-am focusat doar pe cele negative si am simtit automat ca-mi pierd mintile. De ce spun asta? Nu m-am mai bucurat de nimic, nu am mai zambit, am incercat sa ma izolez intr-un colt din mintea mea si-am ramas doar intre 4 pereti goi, fara nici o poveste, fara trairi, fara nimic. Am ajuns iar in postura de a fi eu cu mine. Si intr-un moment de luciditate am spus stop... Nu mai vreau tristete, intuneric sau orice altceva care sa ma faca sa ma faca sa cred ca sunt singura pe lumea asta. Si m-am ridicat.. din nou si din nou si din nou si parca universul vrea sa ma loveasca, dar n-am sa il mai las de data asta. M-am decis sa privesc partea plina a paharului desi de cele mai multe ori m-am dezamagit. Am realizat ca nu sunt eu problema si ca fac orice-mi sta in putinta sa imi cladesc o viata frumoasa. Nu pot schimba lumea si nici mentalitatea unora dar imi pot crea fericirea in lumea mea. Cu mana pe inima, sunt un om implinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu