Am trait in intuneric si frig atata timp si in sfarsit a trebuit sa ies la lumina.Timid, imi deschid ochii si incerc sa realizez ce inseamna realitatea.Respir un aer nou.Aud voci care ma primesc cu caldura in lumea asta.Am speranta si optimism.Imi doresc sa am o viata linistita ca cea dinainte sa apar in lumea voastra.Cu lacrimi in ochi caut iubirea si vocea care m-a determinat sa-mi doresc sa lupt.
Timp apasator ce imi ingreunezi pleoapele, curma-mi suferinta si lasa-ma sa sper!Lasa-ma sa descopar fericire si caldura si ajuta-ma sa ingrop ura.
Sunt un suflet mic si nevinovat care nu vrea decat sa traiasca.. unde e fericirea pe care mi-o promiteau toti in ceruri?Unde sunt oamenii puri si sinceri la care pretinzi ca m-ai trimis?
Imi inchid ochii pentru o secunda.As vrea sa fie altfel.Cu un gust amar constat ca nimic nu e cum mi-am imaginat.Oamenii din jurul meu poarta masti ingrozitoare si traiesc cu impresia ca imi pot pacali inima.De ce oamenii refuza fericirea?
Am strans o cupa de lacrimi de suferinta dupa numai cateva secunde de viata noua. Ce anume te face pe tine, omuletule sa tresari? Ce te face fericit? Ce anume iti incalzeste sufletul?
Iubeste-ma neconditionat si nu uita ca sunt deja in sufletul tau.
Frumoasa poveste, frumoasa viata, frumoasa iubire...
RăspundețiȘtergere