Umbre meschine intr-un infinit inchis.


Am luat-o de la inceput.Un nou an, o noua sansa, un nou drum.
Mi-am dat seama de un lucru pe care as vrea sa il impartasesc cu voi, cei care ma cititi.Am incercat si incerc zi de zi sa fiu "perfecta" pentru toti din jurul meu..pentru prieteni, pentru familie, pentru vecini, pentru rude..pentru toti.Si doare ca ma straduiesc atat de tare sa imi deschid sufletul si sa imbratisez un inceput nou,in care ma regasesc mai matura si mai constienta...si realizez ca tot ceea ce mi-am propus nu a rezolvat nimic.Oamenii din jurul meu stiu doar sa raneasca si atat.Chiar si oamenii care se presupun ca te iubesc conditionat sau "sunt programati genetic" sa fie buni cu tine si sa fie sinceri.Tocmai aceia iti vor raul si mi se pare absolut inuman.M-am saturat sa ma lupt cu ce simt si cred cu adevarat doar pentru ca mi-e teama de reactia celor din jur.Inconstient, imi fac rau mie doar pentru ca mereu am pus pe primul loc gandurile oamenilor si nu ceea ce simt.Mi-am inchis sufletul si inima si incet incet am ajuns atat de rece incat nu mai simt nimic.Nici suferinta, nici bucurie, nici macar caldura celor care m-au iubit neconditionat in absolut orice circumstanta.Indiferent de cum as fi si cum m-as purta si ce-as simti...oricat de multe sacrificii as face tot va exista cineva care sa doreasca sa imi faca rau..nu neaparat prin fapte ci prin vorbe.Nu mai stiu sa lupt si nu mai stiu sa ma bucur de fericire.Si ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze apoi ma uit in gol si ma gandesc ca va trebui sa ma port iara ca un robot perfect pentru cei care ma vad.Pana si acasa mi-e greu sa fiu eu insami de frica sa nu dezamagesc pe cineva.Si-am incercat sa pun capat luptei asteia continue cu "binele ideal".Si vreau sa urlu in "gura mare" prin intermediul postarii asteia ca m-am saturat sa fac parte din tiparul asta idiot.O sa fiu exact asa cum sunt:o sa spun ce vreau, o sa simt ce vreau, o sa zambesc si o sa plang si o sa ma lupt sa fiu fericita pentru mine, nu pentru voi.Fericirea mea consta in optimismul zamislit din ura pe care am acumulat-o prin rautatile oamenilor.Sunt un om fericit pentru ca imi doresc sa fiu asa.In sfarsit mi-am gasit sufletul pe care l-am cautat dupa umbrele de langa mine.Traiesc zambind.

3 comentarii:

  1. Si eu care credeam ca asta cu traitul vietii altora a zis-o seful Apple!!! Tare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut te invit pe Biblioteca Prafuita sa sustii sau sa te inscrii cu 2 poezii in volumul de poezii
    "Inca exista poeti". De asemenea daca mai este si altcineva interesat cu cea
    mai mare placere.
    Mai multe detalii aici http://biblioteca-prafuita.blogspot.com/2012/02/inca-exista-poeti-volum-poezii.html. Imi cer scuze daca am deranjat.
    Deci te astept sau va astept mai bine zis sa va inscrieti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Printre altele de mai sus, urmatorul fragment m-a marcat cel mai tare, ma regasesc total: "Si ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze apoi ma uit in gol si ma gandesc ca va trebui sa ma port iara ca un robot perfect pentru cei care ma vad".
    Problema care mi-o pun eu este urmatoare: daca voi incerca sa fiu precum incerci si tu, sa fiu eu insumi sa incetez sa nu mai fiu un robot, sa nu se transforme in ceva mai rau. Ca de exemplu sa devin marginalizat sau lumea sa se intoarca mai rau impotriva ta...si totusi daca s-ar intapla asta insemana ca acei oameni nu ar trebui sa fie prietenii mei, nu ar trebui sa imi pese de parerea lor si ar trebui sa ii caut pe cei care simt ca mine care ma inteleg si care imi sunt alaturi, care apreciaza ceea ce incerc sa fac... nu stiu ...
    Insa sa gasesc oameni de acesc gen este destul de greu, mai ales in ziua de azi cand cel mai imporant este imaginea ta in societate, acel vulgar "doar ca sa dau bine", sacrificandu-ti sentimentele si placerile tale stand ascuns in spatele unor imagini false fara culoare si pandind dupa recunoastere si atentie din partea unor oameni cu care probabil nu ai nici in clin nici in maneca.
    Si stiu sentimentul perfect atunci cand incerci sa faci ceva bine, chiar incerci cu toata puterea ta sa fi pe placul cuiva sa te integrezi intr-un anumit loc si chiar daca nu iti iese perfect nimeni nu pare sa iti dea nici cea mai mica compasiune si intelegere sa aprecieze faptul ca incerci.
    Nimeni nu perfect, doar incecam sa aspiram spre perfectiune.
    Oricum sper ca odata am sa gasesc si rezolvarea , ca o sa primesc un raspuns.
    Oricum apreciez ceea ce ai scris, m-am uitat si peste alte cateva postari de ale tale si o sa continuai sa o fac si sa mai comentez cand mai am timp.Scri frumos si abordezi subiectele intr-un mod interesant.Se vede ca ai un talent pentru aceasta si cred ca esti o persoana profunda si cu un suflet colorat si plin de viata. Nu lasa toate meschinariile de zi cu zi sa iti fure acest lucru.

    RăspundețiȘtergere