Disperare?[episodul 1]

E din nou tarziu...lacrimile ei cad din nou siroaie...a 3-a noapte nedormita,a 3-a noapte in care plange,a 3-a oara cand se gandeste la "atunci".Plange,urla apoi se calmeaza.Ii vede chipul mamei care o intristeaza si mai tare.Strange la piept o fotografie.Apoi se pierde din nou in lacrimi si regrete.Cuvintele ei nu mai inseamna nimic..si asta o duce spre pragul nebuniei...teama o cuprinde iar trupul ei e departe de realitate.Incearca sa-si acopere mainile si umerii de vanatai.Sufera in liniste,isi linge ranile singura,nu vrea ajutor,stie ca se poate descurca singura..stie ca nu vrea ca ceilalti sa se ingrijoreze.E destul de matura.Pe chipul firav se citeste blandetea.Buzele trandafirii soptesc noaptea tarziu strigate grotesti,doar de ea intelese...Ochii ii sunt inlacrimati.Se gandeste la el.Si plange din nou.

Se ridica si pleaca spre pat.rupe fotografia si ofteaza adanc.Stie ca maine va trebui sa zambeasca ca si cum totul e ok..Dar..se duce incet...

"Everybody needs inspiration..everybody needs a soul"