Pierduti in praf de stele- part II

Ea, se întoarce a doua zi, parcă simțindu-se vinovata de escapada de ieri. Trage aer în piept și-și face curaj. Curaj să-i vorbească  curaj să-l privească în ochi fără să se piardă o secundă. Plănuiește să-l năucească sexual, poate așa va scăpa de obsesia stupidă că e îndrăgostit  De fapt, (el) nici nu știe ce-i dragostea. Bate la ușă timid, îi deschide, intră. Niciun cuvânt, doar un zâmbet. Totul de la început.
Scena I:
"Sper ca ți ai mai revenit, cred ca nu te-ai simțit bine ieri. Sunt sigură că te simți mai bine. Am venit să vad ce faci"
"Știi bine ca nu ești aici de asta. Nici nu te obosi să te dezbraci. Nu vreau iar asta, ți-am zis ce simt și ce vreau, ți-e frica deja ca ma iubești?"
"Nu fi prostuț, hai să nu mai glumim și să trecem la treabă"
"Privește-ma în ochi și spune-mi că nu simți nimic. Și o să tac. O să te las în pace, promit. Nu o să mă mai vezi."
"Chiar vrei sa renunti la aventura noastră doar pentru o prostie ca asta? Fii serios și te rog hai sa ne revenim în fire"
"Ți-am zis să mă privești în ochi. Asta aștept."
Scena II:
Cade în genunchi și începe să plângă  fără a mai avea suflul de a da vreo replica. Amar, îi spune că nu vrea să iubească  iubirea e cruda cu cei puternici. El, o privește în ochi cu o căldura care explodează în toată camera. Câtă chimie! "Vreau să te privesc, să-ți spun că ești frumoasa așa când plângi, când te enervezi și te superi, când te strâmbi și-ți vad gropita, când zâmbești cu adevarat, când ești tu dincolo de toate fardurile, de tine m-am îndrăgostit  și nu trebuie să iți fie teama. Lasă-mă să văd cum luna iți mângăie chipul, lasă-mă să am grijă de tine... privește-mă în ochi...
Scena III:
Ce urmează?
                                             

Pierduti in praf de stele

O cămașă pătată de un ruj roșu intens, o sticlă de vin și niște lumânări deja folosite în exces. Doi oameni, el și ea, stau întinși pe un pat îmbibat deja în prea multa dragoste. E prea multa liniște, deși atmosfera e una plăcută și îmbietoare, parcă potrivită pentru niște cuvinte frumoase. El, simțindu-se mai curajos, se ridică si ii spune ei: " Pot sa-ti spun ceva?" "Zi-mi, te rog, dragule" "Cred ca te iubesc și cred ca ar trebui sa știi asta" "Nu vorbi prostii. Nu știi ce vrei, nu știi ce vorbești" "Nu sunt prostii, chiar știu ce simt. Nu crezi ca am dreptate pentru ca poate, în interior și tu la rândul tău simți același lucru. Recunoaște că așa e." "Nu strica momentul, nu e cazul, nu mă vrei de fapt... nu merge mai departe cu asta" ea, se ridica și pleacă. Nu înțelege sau doar mintea ei o oprește sa recunoască de fapt? El, dezamăgit încearcă să-și revină în fire. Oare "ea" are dreptate? simte asta din cauza relațiilor fizice de pana acum? Nu. E mai mult decât atât. Sângele i se îneacă de bucurie de fiecare dată când zâmbește, de fiecare data când lumina îi mângăie pielea atât de fina, îi iubește râsul de copil și parul care ii da un aer atât de feminin. În ochii ei vede dragostea și o simte din nou. N-a uitat el să simtă, ea nu vrea să simtă. Îi e frica. Sigur îi e frica, vede asta în toate șoaptele discrete, în toate gesturile draguțe. " Nu pleca. Știi... tu ești piesa care lipsește. Tu ești... " îi spune șoptind cu teamă, dar prea târziu. Deja a plecat. Dar și mâine îi va spune la fel, și de data asta va fi : "Te iubesc".

                                 

Dulcele amar al amintirilor noastre...

Inca o noapte, inca o zi, inca o saptamana. Trece timpul atat de repede incat nu mai stiu de mine. In ultimul timp am uitat de ce inseamna sa fiu eu insami si am privit 'outside the box'. Mi-am daruit viata si tot ce inseamna fiinta mea pana la maduva copilului meu, un inger care mi-a mangaiat ranile si m-a adus cu picioarele pe pamant. In fiecare zi ma iubeste, ma mangaie, imi strege lacrimile de durere si neputinta si nu renunta. E atat de mic si totusi simte cand ma doare. El e confidentul inimii mele, caci dinainte sa apara in lumea de ' afara' imi cunoaste durerile. Inca sper ca o sa avem o viata minunata impreuna... si oricat de greu ar trece unele zile stiu ca prin el, totul e bun si armonios. E atat de multa lume rautacioasa.... atat de multe priviri veninoase, atat de multe critici si barfe... si asta doar pentru ca am indraznit sa am curajul sa-mi daruiesc un suflet pur care sa-mi lumineze zilele...'si ma doare atat de tare, puiule, ca ei nu pot sa vada cat de special esti tu...imi pare rau ca lumea nu vede prin ochii mei bunatatea de care dai dovada si ma doare ca desi esti mic si n-ar trebui sa suferi, o faci odata cu mine doar ca sa-mi usurezi suferinta'. Nu m-am privit niciodata ca fiind deosebita sau speciala, dar inca sper ca lumea va fi mai buna. Am fost un om rau, dar Tudor mi-a redescoperit latura luminoasa.'Si-mi pare rau ca nu-ti pot darui decat dragostea mea. Iarta-ma."

I love you, pumpkin!

"De multe ori am incercat sa-mi ascund privirea de 'soimii' care ma vaneaza. Si cateodata aveam impresia ca-mi fura pentru o clipa sufletul, iar cand mi-l inapoiaza, nu mai e la fel. Am incercat sa accept oameni care ma ranesc zi de zi, cu sau fara voia lor, dar inima mea a fost puternica. Am incercat sa ignor toti norii negri ce se mai abat la fereastra mea, dar uneori tristetea se asterne pe pleoapele mele prea incercate de vreme. Imi spun zi de zi in gand 'Lupta!' si ma motivez sa zambesc si sa desenez un zambet in inima mea. De multe ori as vrea sa plang, sa urlu, de multe ori tanjesc dupa fericire si alinare, de multe ori ma oftic, de multe ori zambesc ca o fanatica fara sa-mi dau seama. De cele mai multe ori ma trezesc din toate visele bizare si realizez ca detin controlul si detin secretul fericirii. Pacat ca lacatul nu se deschide atat de des cum mi-as dori. Cavalerul meu a sosit si nu mai pleaca. Viata e frumoasa daca vrei sa fie asa."

Endless love

Ziua de 28 februarie va ramane cea mai fericita zi din viata mea. De ce? Pentru ca atunci a aparut pe lume Tudor, baietelul meu.
Desi am doar 19 ani si am facut mult prea multe lucruri pe care le regret in viata asta el e singurul "lucru" pe care l-am facut bine. Am ales sa-l pastrez in ciuda situatiei in care ma aflam. Ne-am ascuns amandoi timp de 8 luni si o saptamana pregatindu-ne sfios venirea pe lume. Timpul a trecut repede si desi toti din jur nu si-au dat seama a venit momentul neasteptat si am aparut pe lume.
Intr-o dimineata confuza, nesigura am inceput sa ne pregatim timid de venirea pe lumea asta amara. Totul a trecut asa de repede ca parca nici n-a durut. A fosts doar o bucurie care nu are cuvinte, o fericire cum nu exista pe lumea asta. Am aparut neprevazut si incet incet lumea a aflat. Rautacioasa si urata, lumea ne-a condamnat si nu ne-a dat sanse speculand tot felul de lucruri. Doar noi amandoi stim ce istorie ne leaga: prima bataie a inimii simtita pe sira spinarii, primul piciorus care a incercat sa dea de veste ca crestem incetisor fiecare zi in care imi spuneai sa nu renunt chiar daca pare greu..si nu parea greu fiindca te aveam pe tine tinandu-mi inima in palmultele fragile si ingrijind-o ca sa fiu puternica.
Se spune ca bucuria vine din lucruri marunte. Datorita tie, piticule, sunt un om implinit. Ma faci fericita cu fiecare zambet, fiecare privire prin care imi transmiti iubirea ta uriasa. Ma faci fericita in fiecare secunda si ma intaresti. Ma faci sa fiu puternica si sa nu ascult de nimeni din jurul meu care vorbeste doar prostii. Ma faci sa vreau sa fiu o persoana mai calda, mai matura si mai responsabila. Esti motivul pentru care imi doresc sa lupt pentru principiile mele si motivul pentru care traiesc. Iti multumesc ca ma iubesti, ca nu ma judeci si ca incerci sa ma faci sa am mai multa credinta in propria mea fiinta. Nu pot sa iti spun cat de mult te iubesc, caci infinitul ar fi gelos. Zi de zi te privesc crescand si nu imi pot imagina nici macar o secunda fara sa te vad, fara sa te aud..Impreuna invingem tot ce-i rau in jurul nostru si ne inchidem intr-un cerc de iubire ♥ .
Au trecut deja aproape 4 luni in care iubirea noastra s-a amplificat. Incet incet si cei din jurul nostru s-au molipsit de dragostea noastra si s-au indragostit intr-o clipa de piticul prietenos. Nimic nu mai parea dificil si nici nu pare, pentru ca esti acolo mereu. Am uitat sa plang de tristete, am uitat sa fiu suparata si trista, am uitat ce e durerea si neputinta. Nu m-ai lasat sa cad si sa nu ma mai rdic. Mi-ai sarutat lacrimle si mi-ai spus ca ma iubesti inca din primul mnut cand te-am tinut la piept. Impreuna suntem de neoprit. Ce mai conteaza privirile ironice ale celor ce nu ne inteleg. Noi ne bucuram de fiecare zi frumoasa si crestem impreuna. Te iubwsc te iubesc te iubesc te iubesc pana la infinit si dupa infinit. Esti tot ce am mai scump pe lume!

Îți mulțumesc!

Ai apărut în viaţa mea pe neaşteptate si  totuși ai reuşit sa mă faci sa fiu un om mai bun.Ai reuşit sa-mi deschizi inima si sufletul si datorită ţie am ajuns ce sunt în momentul asta. Nu exista nimeni pe lumea asta care sa te iubească mai mult ca mine. Si tine minte..sunt persoana care indiferent de ce-ti va oferi viata..va fi acolo langa tine. Voi fi umărul pe care vei putea plînge si îţi voi deschide bratele la fiecare bucurie pe care viata ti-o va oferi. Inainte sa apari in viata mea am gresit mult fata de toata lumea din jurul meu..am gresit cel mai mult fata de tine...dar cu toate asteam-ai iertat. Si mi se-nmoaie inima atunci cand te uiti la mine cu ochii tai blanzi. Imi mangai suferinta si inima in fiecare zi. Datorită tie zambesc, datorită tie sunt optimista si doar pentru tine ma voi lupta cu lumea rea si vorbele amare doar ca sa nu te raneasca nimeni nicioata. Imi doresc sa ajungi sa ma iubesti cel putin jumatate din cat te iubesc eu. Si-ti multumesc ca mi-ai salvat sufletul si mi-ai lins ranile provocate de suferinta. Pana sa apari tu nu stiam sa pretuiesc viata, prietenia, familia, iubirea. M-ai invatat ca fiecare om care greseste se poate indrepta daca isi doreste cu adevarat. M-ai ajutat sa zambesc chiar si-atunci cand nimic nu parea fericit in viata mea. Nu m-ai judecat niciodata si nu te-ai asteptat decat sa  mi te daruiesc cu toata fiinta. Mi-as dori sa gasesti un loc micut in inima ta in care sa ma pastrezi. Nu exista cuvinte care sa descrie in momentul asta cat de mult te iubesc!Iti multumesc pentru simplul fapt ca existi!

Vreau o viata noua!

Am trait in intuneric si frig atata timp si in sfarsit a trebuit sa ies la lumina.Timid, imi deschid ochii si incerc sa realizez ce inseamna realitatea.Respir un aer nou.Aud voci care ma primesc cu caldura in lumea asta.Am speranta si optimism.Imi doresc sa am o viata linistita ca cea dinainte sa apar in lumea voastra.Cu lacrimi in ochi caut iubirea si vocea care m-a determinat sa-mi doresc sa lupt.

Timp apasator ce imi ingreunezi pleoapele, curma-mi suferinta si lasa-ma sa sper!Lasa-ma sa descopar fericire si caldura si ajuta-ma sa ingrop ura.

Sunt un suflet mic si nevinovat care nu vrea decat sa traiasca.. unde e fericirea pe care mi-o promiteau toti in ceruri?Unde sunt oamenii puri si sinceri la care pretinzi ca m-ai trimis?

Imi inchid ochii pentru o secunda.As vrea sa fie altfel.Cu un gust amar constat ca nimic nu e cum mi-am imaginat.Oamenii din jurul meu poarta masti ingrozitoare si traiesc cu impresia ca imi pot pacali inima.De ce oamenii refuza fericirea?

Am strans o cupa de lacrimi de suferinta dupa numai cateva secunde de viata noua. Ce anume te face pe tine, omuletule sa tresari? Ce te face fericit? Ce anume iti incalzeste sufletul?

Iubeste-ma neconditionat si nu uita ca sunt deja in sufletul tau.

Ciorna

Obsesie nenorocita, iti vad chipul pe tavan, te simt cum imi mirosi parul si-mi atingi trupul cu gandul, si ma-ntreb ce anume te leaga de sufletu-mi ranit.

Imi alungi visele rele si ne fumam impreuna nefericirea cantarind viata-ntr-o tigara.

Imi daruiesti fericire o secunda si cosmaruri pentru ani intregi.iti blestem aparitiile dar nu pot sa nu te iubesc.ma faci sa ma simt vie desi ar trebui sa te ucid si sa te alung.

Esti o naluca sadica ce se hraneste cu zambetele mele.te prind din zbor si te opresc doar ca sa mai musc din licoarea vietii.

As vrea sa pleci dar as vrea sa si ramai.

Esti tot ce mai am.Fara tine...eu cine sunt?

Blestem

Negru albastrui,

Iubire si ura,

Amurg inghetat,

Iti simt rasuflarea.

Tacere de mormant,

Flori ofilite,

Ochi intredeschisi

Larimi sarate.

Te sarut, te sufoc

Te ucid, te iubesc,

Fantoma a trecutului

Ce-mi usuca sufletul.

Hai sa promovam cultura!

Poate va intereseaza:

Biblioteca Prăfuită te invită să te înscrii în volumul de poezii "Încă există poeţi", volum care dorim să îl lansăm în acest an.

Volumul "Încă există poeţi" intenţionează să scoată în evidenţă talentul românilor de a scrie poezii, poezii care au fost uitate, iar cei care au dorit să îşi promoveze poeziile s-au răzgândit din cauza drumului greu de străbătut, pentru a fi cunoscut ca şi poet.

http://biblioteca-prafuita.blogspot.com/2012/02/inca-exista-poeti-volum-poezii.html