Cuvântul frustrare nu e banat.

Lumea ipocrită în care trăim deja nu mă mai mira.Frustrarea deja depaşeste orice limită de bun simţ.Şi în tot blogul ăsta nu am fost o cretină imbecilă care să jignească sau care să aibă posturi cu atac la anumite persoane.Şi mi-am dat seama de un lucru extraordinar de hilar şi ciudat în acelaşi timp.Bărbatii au in general dreptate (i am a chick, da cand tre sa recunosc ceva,recunosc) cu anumite chestii...femeile chiar sunt proaste (nu toate, da putine-s normale) si nu ca as lua apararea "masculilor". Dar exista anumite momente penibile in care pur si simplu ramai fara absolut niciun cuvant.Si n-am zis niciodata c-as fi perfecta, poate ca mama natura nu m-a inzestrat asa de mult precum altii/altele dar macar sunt ipocrita si sincera.Nu ma intereseaza absolut deloc parerile celorlati pentru ca eu ma accept asa cum sunt indiferent de situatie.Si doar pentru ca nu-s nesimtita si nu jignesc toate specimenele extraterestre care ma calca pe coada asta nu inseamna ca-s mielusel.Am dreptul la o parere indiferent de persoana sau situatie si daca anumite tipologii imi deranjeaza retina prefer sa-mi pastrez frustrarile pentru mine, nu de alta dar consider ca nu sunt atat de fraiera incat sa nu stiu sa-mi tin si gura. Lumea de obicei subestimeaza.Nu sunt o tipa extraordinar de feroce dar lupt pentru idealurile mele si pentru ceea ce gandesc.Pacat ca nu multi au creier sa inteleaga ce inseamna o viata buna si o persoana cu personalitate.Sunt o frustrata, stiu!