Si se pierde din nou si din nou,e indecisa si tulbure,mintea ii e in alta parte..Se ineaca in minciuni si va trebui sa ia o hotarare..Copilul ce-l poarta in pantece este dovada iubirii pe care a purtat-o fata de cel pe care l-a ucis...Nimic nu mai conteaza acum,nici macar daca va putrezi in inchisoare pentru toate faptele savarsite de-a lungul timpului..Conteaza doar bebelusul care va veni pe lume peste ceva timp,pentru el va ucide din nou,pe el il va proteja cu propria-i viata,pentru el va face imposibilul si datorita lui va reusi sa traiasca si sa zambeasca din nou..Se reface incet,isi accepta soarta si merge mai departe..si-ar dori sa dea timpul inapoi dar fara folos,oricum e degeaba..amintirea tatalui inca o bantuie,inca ii lipseste copilaria,chiar daca a fost una ratata..ii e dor de prietenii cu care obisnuia sa stea,ii e dor de "ea" cea veche,de adolescenta indragostita si plina de viata,de sufletul pur daruit de mama..Are regrete dar va redeveni cea veche..A promis...
Doamne cat poate sa imi placa povestea asta.:x
RăspundețiȘtergereTe tine in suspans.
Apropo eu abia acum am vazut comentul ala in care mi-ai spus ca eu scriu ca o tipa..una Courvette.Stiu ca e tarziu:)).
Si eu sper sa nu imi irosesc talentul..Pentru ca recent m-am hotarat sa transform postarea aia intr-o poveste.Bine ca aia e doar o mica parte din povestea pe care o traieste eroina ca in rest e vorba de alte lucruri,dar pe acelasi stil.
In cazul in care nu cer prea mult as vrea sa vezi un pic si sa stiu ce parere ai despre.Ca majoritatea imi spun ca e faina, dar multi sunt doar subiectivi.:D
E doar inceputul,dar vreau sa stiu daca merita.
http://inocentavspasiune.blogspot.com/