Piece of my heart



Cutremurator sentiment,infricosator de ravasitor.Amintirea ta incepe sa-mi faca rau.Zambetul tau m-a infiorat de data asta,si aveam impresia ca ti-am uitat chipul,si pentru o secunda te-am simtit langa mine.In viata mea nu am rabufnit asa dintr-o data si mai ales in fata surorii mele.O fractiune de secunda si a inceput sa doara..."I miss that rain too...."De ce mi-e asa de greu?Vreau sa mi te scot din cap si-mi dau seama ca am sters cu buretele tot ce a fost rau si am ramas doar cu momentele frumoase si zambetele pe care mi le amintesc cu tine.E adevarat ce se spune despre relatiile frumoase.Niciodata nu iti amintesti partile rele,doar alea frumoase..dar nu rezist asa,imi frangi inima si nu mai vreau sa ma simt asa.Vreau sa te uit,te rog lasa-ma,te rog!

Silent scream


Nu inteleg de ce!Tu nu pricepi!Nu,pricepi ca ma doare atat de tare...Si jur ca-n viata mea nu mi-a mai fost dor de tine in halul asta..Nu mai suport..Mi-e dor de vechea "eu"..mi-e dor de vechea "tu",de old us... mi-e dor de tot.De tot ce am cladit impreuna,toate zambetele,toate lacrimile,toate momentele fericite si mai putin fericite,de tot ceea ce inseamna iubire nepatata de tot ce-i in jur,nici nu mai stiu ce simt sau ce vreau.Oare de ce lucrurile frumoasa dureaza atat de putin,de ce nimic nu dureaza la nesfarsit si de ce nu pot avea totul?De ce nu ma lasi sa fiu fericita si fara tine?De ce?Cum am ajuns aici,de ce am ajuns aici?Oare iubirea chiar e otravitoare?Oare toate momentele pe care le-am petrecut impreuna s-au dus?Si daca nu s-au dus...unde le-ai pastrat?Unde ai aruncat toate zilele noastre,doar ale noastre.Erai singura mea alinare,erai singura care imi stergea cel mai usor lacrimile,esti singura care ma facea fericita,erai singura pe care o iubeam.Si acum sunt singura,nu te mai am deloc,nici macar amintirile frumoase,caci mi-e teama ca pentru tine nu mai insemn nimic.Poate ca asa a fost sa fie,dar nu e corect,nu e corect,intelegi??Nu mai pot fi cu adevart fericita daca nu esti si tu fericita pentru mine...Sunt singura in universul asta nesfarsit..nesfarsit de crud...si cat de mult te-am iubit...cat de mult!Doar eu stiu.Si oare lacrimile mele nu mai inseamna nimic?Mi-e dor de zambetul tau..mi-e dor de imbratisarile calde si de ploaia aia...Mi-e dor de momentele petrecute impreuna,doar noi,mai stii?Atunci cand nimic nu conta inafara de mine si de tine.Si inca te iubesc,mai mult decat ma iubesc pe mine,si desi toti sunt impotriva mea,nu mai am puterea sa imi pese,pentru ca nici macar tie nu iti mai pasa...As vrea sa fi acum langa mine,sa radem si sa plangem amandoua,sa ne zicem una alteia ca am fost niste fraiere si totul sa fie ca atunci.Dar nu putem fi la fel,asa-i?De ce nu ramanem mici?De ce timpul trece si imi cicatrizeaza sentimentele?De ce nu mai esti?De ce...?Nu sunt un intreg fara tine...

Obsesii


Incerc sa imi impun anumite lucruri si uneori imi dau seama ca nu pot trece peste ..trecut de exemplu.Uneori inca ma bantuie chipul tatalui meu.. si nu inteleg de ce,nu il mai vreau inapoi,desi inainte il vroiam chiar daca sustineam tare si raspicat ca il urasc.Dar mi-am dat seama ca de fapt"iubirea"pentru el era un fel de obsesie.Obsesia de a avea doi parinti.Inca ma deranjeaza asta.Inca imi doresc sa tai 11 ani din viata mea si sa-i vad chipul iar,sa imi imaginez de data asta o familie fericita,o familie unita..nu doar suferinta.M-am saturat de suferinta si de mila pe care mi-o impartasesc cei care imi cunosc trecutul.Am crescut,sunt destul de matura sa imi dau seama ca trecutul imi otravea gandirea si am trecut peste,trebuia sa depasesc momentul.Cosmarurile pe care le-am avut de-a lungul timpului au trecut,nu mai sunt atat de convinsa ca il vreau inapoi.Nu vreau un tata care sa ma cumpere..vreau un tata care sa imi fie alaturi si sa-mi spuna ca e mandru de mine..ca e mandru de noi,de mine si de Lorena.Nu mai vreau abslut nimic,nu mai am absolut nimic sa-ti cer,tata,nici macar asta nu o pot spune.Esti un strain care nu a stiut niciodata ce inseamna sa fi parinte cu adevarat,un strain pe care l-au interesat doar barurile,bautura si banii,niciodata familia..niciodata.Si mi-e teama..mi-e teama ca sa cresc si o sa am o familie si o sa imi fie frica ca voi ajunge ca mama.Nu vreau asta...de aceea obsesia mea pentru tine se incheie aici.Adio,straine!Adio.

Placebo-Blind.


Ma simt atat de ciudat.Sunt pe nicaieri.Nu mai stiu ce cred,ce vreau sa cred,sau ce vrei tu sa cred.Am ajuns sa ma pierd in propriile mele cuvinte.Si cum as putea sa nu ma ingrijorez cand trebuie sa ma ingrijorez????!!!M-am saturat sa tot pierd si sa tot pierd,m-am saturat sa ma amagesc si sa ma doara,o,Doamne..nu mai stiu ce sa mai cred.Nici nu iti imaginezi cat de distrusa sufleteste sunt acum..si cand ma gandesc la calmul meu recent..cata ironie!Sunt o fraiera..sau poate nu.E chiar atat de greu sa simti?E chiar atat de greu sa ajungi sa iubesti atat de mult incat la dracu!nimic nu mai conteaza,ca deh..de ce ar conta..Totul pare confuz acum.Si inca te urasc,te urasc pentru ca-mi bantui visele,si nu te mai vreau.

O iubesc si-atat!


Dumnezeule mare!As vrea sa va impartasesc o postare de pe blogul surorii mele,sincer,e prima data in viata mea cand imi dau lacrimile citind o postare de pe un blog oarecare.E prima oara cand il citesc....Zau ca sunt confuza acum.Si-mi pare rau.


"Ce este suferinta?E ceva de nedescris.E ceva ce tot persista.E acel sentiment care vine intr-una la tine pentru a-ti strica buna-dispozitie.Cand aud acest cuvant imi vin in minte "lacrimi","tristete".Suferinta vine atunci cand nu te astepti.Suferinta e cauzata de cele mai multe ori de cei pe care-i credeai prietenii tai adevarati,prieteni de nadejde.Suferinta poate fi cauzata si din cauza lucrurilor pe care le faci,si din cauza lucrurilor pe care cei din jurul tau le fac negandindu-se la consecinte.Suferinta pentru mine inseamna ceva cumplit.Suferi atunci cand esti mintit.Suferi atunci cand minti.Suferi atunci cand iubesti prea mult,suferi atunci cand te implici prea mult,suferi cand faci ceva gresit,suferi atunci cand pierzi pe cineva drag,suferi atunci cand sora/fratele tau plange,suferi atunci cand nu ti se acorda nici macar o singura sansa,oricat de mica ar fi aceasta,suferi atunci cand esti obligat sa faci lucruri pe care niciodata nu ai fii in stare sa le faci,suferi atunci cand uiti de ceva poate important,suferi atunci cand ranesti pe cineva cu vorbe,suferi atunci cand afli adevarul,care intotdeauna doare,suferi atunci cand stii ca nu ai nici o sansa si iti faci iluzii,e totul in capul tau,in lumea ta,suferi atunci cand vezi ce se intampla in jurul tau,suferi atunci cand iti doresti sa faci ceva dar nimeni nu te lasa,suferi atunci cand stii ca ai dreptate dar nimeni nu e de acord cu tine,suferi atunci cand cineva vorbeste urat despre tine,despre familia ta,suferi atunci cand esti singur,suferi atunci cand nu mai esti in stare sa faci nimic,suferi atunci cand vezi lumea cat de trista e,suferi cand te uiti in oglinda si iti vezi defectele,suferi atunci cand realizezi ca nimeni nu te asculta,suferi atunci cand te simti in plus,suferi atunci cand crezi ca se termina totul,stiind ca tu nu ti-ai terminat "treaba" ,suferi cand esti bolnav,suferi din cauza ta,suferi neascultand,suferi atunci cand cineva isi bate joc de tine si tu nu zici nimic inghitand in sec.Suferi cand ajungi sa-ti zici "Vreau sa mor!"."

Cuvintele astea ma implica si pe mine,mai mult sau mai putin..N-am crezut ca sufera atat de mult,zau ca nu mi-a dat seama..Sunt distrusa.

Macar mai lasa-ma sa sper


Incerci sa ma convingi ca inca ma aflu intr-un cerc vicios care ma otraveste cu ura celei de care ti-am povestit..si totusi ma intreb cat de bine ma cunosti?Desigur e mult prea ciudat sa crezi ca am ajuns sa traim intr-o lume unde toti sunt prefacuti,toti sunt mincinosi..si totusi..ce ne face diferiti?
Poate ca perfectiunea exista,eu cred ca toti visam sa fim perfecti si sa avem de toate.Copilaresc gand.Incerci sa imi dai de inteles ca sunt o copila care nu stie ce vrea de la viata?Te inseli.Continui sa imi spui ca o sa regret ca am luat anumite decizii..si ce daca ..e viata mea si teoretic pot face orice.Nu imi pot stapani mania si ma oftic ca nu reusesc sa te fac sa crezi ca pot depasi si momentele grele din viata mea.Obsesia ta pentru mine o fi de vina?Sau ti-e frica sa vezi ca intr-adevar sunt diferita.Da,sunt diferita,si fir-ar!Cand mama naibii o sa intelegi asta?Desigur,sunt prostuta,oh da,mult prea prostuta...si credula.Tu chiar te poti schimba?Tu chiar ma intelegi?Ce ciudata e lumea asta..ce persoana ciudata esti tu...Imi bantui visele de cateva zile si simt ca nu mai pot scapa de tine...lasa-ma in pace,te rog,lasa-ma in pace..Altfel...altfel nu stiu,dar sunt sigura ca o sa reusesc sa scap de obsesia pentru tine.Inca vreau sa aflu cine esti.Vreau sa stiu de ce iti pasa...sau de ce nu iti pasa..Imi pierd mintile,incet incet devin paranoica.Sunt sigura ca e din cauza ta.Si tot nu inteleg de ce atunci cand imi amintesc de tine zambesc.E bizar.Macar lasa-ma sa sper ca esti persoana pe care o astept sa-mi indrume pasii.Lasa-ma sa traiesc cu senzatia ca m-ai ales pe mine ca fiind muza.Lasa-ma sa sper ca o sa ma salvezi..

I bruise easily...

Gen..au trecut...Gen...vor veni si altele.


Asa cum spunea o vorba din popor..sau cum spunea draga de sor'mea in momentele epice ale creatiei ei...toate momentele vin in viata unui om cu un rost..mai castigam,mai pierdem,suntem fericiti o zi si apoi deloc,suferim pentru persoane care nu merita sau care merita mai mult,suntem fericiti chiar daca soarele nu rasare in fiecare zi,pentru cei optimisti fiecare zi va avea "gropita aia in obraji" pentru cei ca mine soarele o sa apuna mai devreme.Dar nu regret nimic.De fapt ba da,regret ca nu m-ai inteles,regret ca nu ai vrut sa ma accepti asa cum sunt cu adevarat.Regret ca nu ai vazut in mine ceea ce am vazut eu in ochii tai din prima zi cand am devenit de nedespartit.Mi-e dor de sclipirea aia,si de zambetul ala nepatat de toate cacaturile din viata.Jur ca mi-e dor de copilarie si de toate zambetele alea de copii care nu stiu absolut nimic de adolescenta..si ce zile,bai ce zile!Tu intelegi ca mi-e dor de anii aia?Tu pricepi ca ma doare in pizda masii!ma cac pe toata lumea care vorbeste aiurea si care e de umplutura..Mi se rupe,dar tie deja nu iti mai pasa..de ce mama masii sa iti pese?Nu-i nimic,am luat din nou un sut in fund si ma ridic,ma ridic ca sa te oftici tu!Sa vezi ca sunt mai puternica decat ma stiai inainte..si asta pentru ca slabiciunea mea erai tu..Dar nu mi-e frica sa arat ca sunt puternica,si toti cei care ma stiu,mai bine ca tine,mult mai bine,vor fi alaturi de mine,chit ca sunt de cacat asa cum spui tu[Folosesc cuvantul "cacat" excesiv,stiu].Incerc doar sa iti spun ca mi-e bine fara tine si-n acelasi timp ma simt un nimic si asta pentru ca intr-un fel n-am fost ce-ai vrut.In concluzie,nu o sa ma schimb niciodata..cei care ma accepta asa sunt bineveniti in particica mea de suflet.