Is this the real me?

Majoritatea persoanelor care ma cunosc ma caracterizeaza prin niste cuvinte destul de simple la prima vedere...unii care sunt destul de retinuti cand vine vorba de cuvinte ma eticheteaza drept"tipa aia roscata care bea bere pana cade sub masa" "tipa care risca cam mult chiar si atunci cand nu trebuie" "Ancutza"[de cele mai multe ori urasc ca ma numesc asa..]"copila aia turbata careia niciodata nu-i pasa de ea,dar care si-ar taia si o mana pentru ceilalti."Normal ca astea sunt doar parerile alea bune.Din pacate doar cei care imi sunt apropiati ma vad cum sunt cu adevarat..Si ma gandeamazi..am fost atat de suparata si de trista ca am pierdut-o pe mama incat nu aveam chef de viata...iar apoi..am iesit cu Bogdan si cativa amici..si am uitat complet ca eram suparata..totul a fost extrem de ok..si ma oftic..pentru ca ma simt inconjurata deiubire si caldura atunci cand sunt in afara familiei..iar cand patrund in cercu asta vicios ma transform intr-o tipa depresiva si devin paranoia..imi trec tot felu de tampenii prin cap..tampenii de care imi dau seama mult prea tarziu.Am hotarat sa renunt la teatru si la tentativa mea de a-mi termina cartea peste 2 saptamani pentru ca mama nu doreste sa ma sustina..adica nici nu cred ca vreau sa auda de asa ceva..Am muncit atat vreme ca sa ii demonstrez ca pot fi si altfel..si tot degeaba..

Simt ca in mine se dezvolta 2 personalitati de fapt..una ar fi...eu cea adevarata..eu cu prietenii mei..the crazy one,the independent one....the happy one..iar cealalta"latura" e Anca nepasatoare,"nesimtita",ignoranta,inconstienta si mult prea copilaroasa.Sunt o egoista si jumatate cand vine vorba de a-mi multumi mama..e singura persoana pe care as vrea sa o stiu multumita de mine macar o data in viata..as vrea sa avem o relatie normala,si nu una tensionata si plina de jigniri aiurea..as vrea o mama grijulie..Si as vrea sa ma schimb pentru ea..in sensul ca..as vrea sa nu mai fac tampenii..dar stiu ca nu o sa reusesc.Fericirea mea tine si de familie..si sunt contienta ca va fi mereu un gol care nu poate fi acoperit..Am castigat o relatie frumoasa si am pierdut o familie...Oare va fi mereu asa...sau voi deveni ca fata din povestea mea?O persoana care ajunge sa ramana singura din cauza greselilor?

P.S:Inca imi doresc o mie de zambete.

Family shit.

Why does it have to be so hard?

Uneori simt ca nu mai are rost sa ma numesc ...nu stiu cuvantul potrivit..nu mai sunt in stare sa spun ca am o familie..pe zi ce trece..aud doar ca dezamagesc si ca nu sunt buna de nimic..aflu ca nu-i mai pasa..ca nu mai vrea sa-i pese de mine..si fuck!e mama..oricat de turbata si independenta as fi...nu a mai durut pana acum asta..chiar deloc..iar acum...parca s-a rupt ceva din mine..din nou..si incep sa plang ca o proasta..pentru ca nu stiu cum sa fiu ok cu mama...nu reusesc sa o cuceresc si nu reusesc sa fiu o persoana ok.Sunt egoista...si as vrea sa fiu altfel..as vrea sa ma iubeasca ..si..sa fie totul armonios..Sa simt si caldura familiei nu doar cea a prietenilor...

Nimic nu mai e la fel..nici eu nu mai sunt la fel..si mi-e ciuda..ca de fiecare data cand am o zi buna si chiar sunt fericita..ajung acasa si ma cert cu mama...pentru ca e dezamagita de mine..Oh my God si cat doare...simt ca nu mai pot...parca am incercat sa lupt..si oricat de mult as vrea sa ma schimb nu pot..nu sunt capabila sa ma fac iubita intr-un mod placut..Tot timpul dezamagesc..mai devreme sau mai tarziu..o sa raman singura din cauza mea...and it sucks,you know...Eh,nevermind...daca continui asa o sa ajung intr-o depresie..pana atunci..sunt doar eu si restul lumii.Again outsider,this time in my own family...

Does it matter?Yes,it does.

Aceleasi lucruri,aceleasi reprosuri...uneori as vrea sa fiu perfecta asa cum isi doreste mama...sa pot sa fiu asa cum vrea ea ca sa poata fi multumita de mine macar o data..si nu reusesc...poate ca nu vreau sa reusesc...vreau sa urlu si sa zic ca va fi bine,dar cu ea nu va fi niciodata bine...Da poate ca e vina mea ca am incercat sa traiesc dupa propriile mele principii,si poate ca am facut mult prea multe greseli in fata ei..dar niciodata nu vede cat greseste ea..As vrea sa vin acasa de la scoala si sa incep sa-i povestesc cum a fost la scoala fara sa ne certam ca am intarziat 10 minute.As vrea ca atunci cand sunt suparata sa-i pot spune ce mi seintampla si sa ma asculte,sa imi dea sfaturi,sa o simt langa mine.Intre noi e o raceala imensa...iar de fiecare data cand incerc sa ma apropii de ea..ma respinge...si invers..Uneori am impresia ca nu fac parte din familie..simt ca sunt un outsider...si m-am cam saturat...nu am realizat pana acum cat de mult ma doare ca sunt ignorata si nu a realizat ca-mi pas ad efapt ce imi reproseaza..in mintea mea..chiar nu-mi pasa..dar ma doare sufletul atunci cand vad ca am pierdut-o..chiar am pierdut-o...She's all I got.ALL.Si se presupune ca ar trebui sa fim o familie...I just think she misses him too...

And I swear I never knew, I never knew how it could be

And all this time all I had inside was what I couldn't see

I swear I never knew, I never knew how could be.........to love you...

Bucati de suflet

Trec zilele,trec saptamanile,si-mi dau seama ca am evoluat,cel putin din punct de vedere emotional.

Nici acum nu-mi vine sa cred cat de fericita sunt cu tine..Si totusi..cum obisnuiesc sa spun de obicei...oare asa va fi mereu?Desi au trecut aproape 4 luni de cand suntem impreuna simt ca te iubesc mai mult decat am iubit vreodata...Si asta pentru atunci cand sunt cu tine,atunci cand te aud razand,atunci cand ma strangi in brate si ma saruti,atunci cand esti fericit,atunci cand zambeti..simt ca traiesc cu adevarat..si simt ca sunt fericita..Si nimic alteva nu conteaza.M-ai invatat sa trec peste obstacole,sa privesc inainte,sa zambesc si in mintea mea sa fie numai"Motherfucker I don't care"...si acum am inteles cat de important esti de fapt pentru mine..Am realizat ca nu e o simpla poveste ci e realitate..Cu tine..as putea sa imbatranesc..si chiar daca voi fi sortita altuia in viitor,sunt sigura ca imi vei ramane pururi o amintire de care nu as putea sa scap niciodata..Poate sunt ganduri puerile,sau ganduri de adolescent indragostit...pentru unii..pentru mine nu e decat realitatea...Am descoperit ca pot fi si altfel..nu doar incapatanata sau indiferenta...mi-am deschis sufletul in fata ta asa cum nu am facut-o nici in fata celor care mi-au fost alaturi de o viata..si asta pentru ca esti singurul in fata caruia nu mi-e frica sa fiu..eu..cea adevarata...Si din nou iti multumesc ca m-ai ales pe mine.

"Our 'I love you' means so much more than simple words"...

She is me.She is us[episodul 5]

A mai trecut inca un an.A stat ascunsa,ferita de ochii curiosilor si ferita de tot ceea ce o putea ucide.

Acum..stie ce vrea...vrea sa iubeasca si sa fie iubita..a ales sa lupte pentru o viata mai buna,a ales sa simta,a ales sa traiasca....In sinea ei se gandeste ca e deja prea tarziu..dar chipul tanarului de care s-a indragostit nu acum mult timp ii bantuie visele.Se sinte atinsa si dorita,simte fiorii iubirii pana la ultimul fir de par si e hotarata sa se schimbe.Isi da seama ca minciuna i-a adus doar durere iar faptul ca mereu se transforma intr-o alta personalitate ii distruge incet demnitatea...

Va fi ea.Va afisa chipul ei angelic si nu isi va mai masca ochii puri si nevinovati..Va privi diferit de acum inainte.Singuratatea a schimbat-o de fapt..si ura fata de oamenii care erau mai fericiti decat ea.Amintirile le pastreaza langa inima iar chipul mamei il are tatuat in suflet.

Si-a iertat greselile,a uitat trecutul iar acum e o noua persoana.O fiinta mai buna.Dar pentru cat timp??"Voi reusi?Voi reusi sa fur inima cuiva?Oare ma pot face iubita?Sau voi ajunge sa-l ucid chiar si pe cel care imi detine inima?".Lacrimile ii curg siroaie si ii imbata trupul trecut de vreme.Se simte in varsta desi nu are mai mult de 20 de ani.

Se priveste indelung in oglinda...Isi mangaie sanii,observa linia fina a soldurilor,isi lasa parul lung pe spate..rujul rosu..o rochie neagra care o caracterizeaza...si o picatura de parfum pe gatul lung ii redau increderea in sine.Se simte frumoasa datorita lui.Se simte iubita datorita lui.Mai trebuie doar sa-l cucereasca.."Iubitule,in seara asta iti voi fura inima".

Si pleaca parasind trecutul.[Inceputuri]

Va urma

Aparente.[Ignorance is my new best friend]

Atunci cand esti un fel de "idol"pentru cei din jur e greu sa"pasesti gresit".Dar si mai ciudat e faptul ca insemni ceva pentru cineva,si nu neaparat pentru cineva apropiat,ci pentru cineva pentru care te cunoaste din vedere,sau esti doar un simplu amic,respectiv amica(. _ .)

Uneori nu-mi vine sa cred,si asta pentru ca nu mi se pare ca nebunia si faptul ca sunt independenta si rebela ar putea sa insemne ceva pentru cineva.Simt ca ma schimb incet incet,incep sa ma abtin sa fiu pesimista sau sa spun lucruri rele despre mine,incerc sa nu mai fiu atat de modesta si sa accept realitatea asa cum e.Inca urasc minciuna si inca urasc complimentele.Nu sunt o persoana perfecta si nici nu o sa incerc sa fiu.Voi trai pentru mine si pentru cei care tin la mine neconditionat.Voi accepta si succesul si insuccesul pentru ca viata nu e roz.

Respect parerile celorlati chiar daca nu sunt intotdeauna corecte si incerc sa fiu o persoana normala...in ciuda imprejurarilor....

Voi fi la fel de turbata si nenorocita si poate ca la fel de sensibila,desi imi doresc sa scap de unele.."defecte" care nu imi dau pace de ceva timp..

Voi fi aceiasi persoana care e in stare sa plece in mijlocul noptii pentru o persoana speciala.Aceiasi persoana care nu va spune "Te iubesc" daca nu va simti nevoia si aceiasi persoana care va exaspera pe oricine oricand doar pentru ca e mult prea incapatanata si ignoranta.

P.s:Deep down I know you love me no matter what.Deep down..I know you won't forget me too easy!

She is me.She is us.[episodul 4]

Se trezeste iar..dar de data asta cu inima sfasiata de durere...Isi omorase sora..cea pe care trebuia sa o apre cu viata..si-a incalcalcat juramantul facut fata de mama...O bantuie chipul nevinovat al copilei in fiecare noape.Stie ca a gresit.Stie ca se distruge treptat,stie ca nebunia ei nu are margini.Are nevoie de cineva care sa o iubeasca.Se simte singura si se gandeste la victimele ei.Scoate din cufar o colectie de fotografii..se gandeste la consecinte.."O,nu!Ce-am facut??Ce-am facut??"Se tranteste de peretii goi care o inconjoara.Aude voci.In mintea ei dezordonata se pierde incet..ramane fara rasuflare pentru o clipa,iar genunchii i se inmoaie.Simte ca moare....dar vrea sa traiasca..ii e teama de tot ce o inconjoara.

Isi gaseste puterea necesara sa se ridice si sta in picioare timp de doua nopti.Sufletele celor pe care i-a omorat o urmaresc zi si noapte.i trece repede frica si se gandeste la o noua deghizare..Vrea sa iubeasca si sa ucida.Vrea o crima pasionala si nopti pline de amor nebun care sa o excite si mai tare in a ucide.Poarta din nou o masca..se gandeste.."Oare pot sa fac asta?Pot sa ma lupt cu mine..?Sau e prea tarziu?".Se dezbraca apoi paseste incet spre pat.I se distruge incet incet trupul firav de sangele de pe corp...Inca se iubeste.

De ce eu si nu altii?

Eu.Anca.Asa cum ma stiu cei cunoscuti..si poate si altii..Sunt o persoana simpla,poate ceilalti din jur ma vad diferit de adevarata mea identitate.Nu vreau sa par superioara,nu vreau sa fiu deasupra celorlalti,vreau doar sa-mi exprim ideile si parerile intr-un mod liber si nu imi place sa fiu criticata atunci cand nu merit.Sunt o tipa modesta,si asta pentru ca calitatile mele nu sunt deosebite,nu pot fi altfel.Sunt incapatanata si zgarcita,sensibila si prostuta,cu capul in nori si timida uneori.Am bun simt pentru ca nu ma injosesc,gen sa ma cert pe hi5.Nu.Consider ca e mai bine sa cunosti o persoana in realitate decat sa-ti formezi o parere virtuala.Am ajuns sa cred ca de fiecare data can d nu fac ceva "perfect" imediat toti sar cu gura pe mine.Imi pare rau ca sunt imperfecta in lumea voastra perfecta...

Nu ma consider o persoana agreabila...sau nu stiu.Sunt impulsiva si extrem de sincera.Ma oftic si ma supar destul de greu,am ambitiile si visele mele,sunt lucruri care imi plac si imi displac,ca oricare dintre noi.

Imi doresc sa-i multumesc pe toti,atata timp cat nu trebuie sa ma schimb.Da nu sunt perfecta si da nu sunt atat de matura precum se asteapta altii..dar am capul pe umeri si ma consider o persoana normala,cu parti bune si parti mai putin bune.Motivul pentru care nu ma apreciez este ca nu merit.Chiar nu merit.Si nu o spun din modestie,ci pentru ca sunt singura care stie cu adevarat cum sunt.Ceilalti sunt doar draguti si politicosi si ma mai lauda,dar nu suport complimentele.Ma simt prost cand le aud si asta pentru ca am fost invatata sa ma mandresc cu putin.

Sunt puternica,dar ma implic uneori prea mult in anumite situatii.Imi ascund emotiile pentru ca stiu ca nu ma pot face inteleasa tot timpul..si pentru ca..uneori e greu sa ma exprim.E greu sa ma deschid.Iar asta urasc cel mai tare la mine.Ascund prea multe lucruri..de care imi pare rau dupa un timp..

Putine persoane au reusit sa ma faca sa ma simt bine cu mine,in fiecare zi,in fiecare stare a mea.Aici..as vrea sa ii multumesc lui Bogdan.Pentru ca e singurul caruia as putea sa-i povestesc de toate si singurul care m-ar asculta cu adevarat..cred eu.Si din nou ii multumesc..pentru ca ma facut sa gandesc pozitiv si m-a determinat sa fiu mai optimista si mai intelegatoare cu mine insumi.Cred ca de asta il iubesc.Il iubesc pentru ca imi apreciaza frumusetea interioara,nu numai cea exterioara,iar pentru mine asta conteaza cel mai mult.Un zambet din partea lui valoreaza mai mult decat un compliment.

Iar pentru cei care ma urmaresc si ma sustin chiar daca nu ma cunosc,vreau sa le multumesc,pentru ca simt ca pot face ceva,simt ca ma pricep la ceva..la a-i face pe oameni sa ma asculte si poate sa deschida mai bine ochii...

Eu?Anca.Cea care va spune "nu" atunci cand o vei intreba daca abereaza.

Pasi greoi[episodul 3]

O noua zi,o noua infatisare,aceiasi persoana.Isi da seama ca a disparut din sufletele celor care o iubeau candva.Asta a determinat-o sa devina atata de rece.Indiferenta si usurinta cu care oamenii renunta la cei dragi,la tot ce au construit impreuna atata timp..Pentru ea nu mai conteaza deja..S-a hotarat sa devina anonima,sa fie rece si cruda.Va ucide.o alta viata risipita,o alta fotografie pe care o va rupe.Va ucide pe cineva drag.Apoi va zambi,se va umple de pacat isi va imbalsama hainele in sangele pur al surorii ei de numai cateva luni.Puritatea o agita si devine o fiara.

Se apropie noaptea.Ajunge in fata patutului,isi priveste indelung sora cea mica,cea care a fost martora la prima ei crima..scoate un tipat ascutit apoi inchide ochii.Ii smulge inima iar apoi o tine strans la piept soptind.."Pe tine chiar te-am iubit..".Ascunde corpul intr-un cufar apoi iese rapid din camera ca si cum totul ar fi in ordine.

Pe drum se amageste cu o sticla veche de gin si isi ineaca amarul.Vrea sa ramana singura,vrea sa creeze altceva,vrea sa schimbe.E ironic cum reuseste sa treaca peste toate fara remuscari..dar va urma o alta saptamana de chin...alte nopti nedormite si alte rani..alte vanatai si alte lovituri puternice..ii place sa se tortureze..apoi sa se gandeasca la cei pe care i-a ucis..va trece iar o saptamana si se va resemna din nou..va lasa acelasi bilet in care isi cere scuze si isi va cauta o alta victima.E mult prea rece.Acum o uraste pentru ca a renuntat la iubirea pe care i-a daruit-o inca din copilarie.Isi cunoaste urmatoarea victima..Cu pasi greoi...merge spre casa apoi se pierde in somnul profund presarat cu cosmaruri....

[va urma]

2010.Un aan mai bun,cu cei iubiti alaturi!

Mai stii cum era in 2009?Stangacie,certuri,nehotarare,tristete...conflicte.Intrarea in noul an a fost geniala,chiar a fost special.Pe langa distractie si toate cele de care ne-am bucurat..ca deh ca la orice rev..mancare,bautura...si cateva chestii pe care le tinem pentru noi,nu au lipsit momentele care mie personal imi plac cel mai mult.Trei zile si doua nopti...petrecute cu Bogdan si prieteni apropiati,m-au facut sa simt si sa cred ca anul asta va fi mai bun,si ca voi putea obtine totul..voi putea sa-mi ating scopul si voi putea sa imi implinesc o parte din vise.Recunosc,asta a fost cel mai frumos moment din viata mea..pe anul asta,normal.Mi-am dat seama ca iubesc mai mult decat mi-as putea imagina si mi-am dat seama ca as putea renunta la unele lucruri la mine,as putea sa ma schimb din bine in si mai bine,mi-am dat seama ca merita sa am incredere in mine insumi si mi-am dat seama ca viata e frumoasa daca vrei sa fie frumoasa...

Mi-am implinit un vis la care tanjeam de multi ani...mi-am petrecut trecerea dintre ani cu cel pe care il iubesc,am mai taiat o chestie de pe lista cu "Must do in my life"..bine nu doar un lucru,dar din nou,pastrez chestiile alea doar pentru mine..

2010,sper sa fi un an plin de bucurii si plin de surprize,ca pana acum.Fie ca anul asta sa fie si mai bun ca cel trecut,sper la mai multe zambete,la speranta si fericire si sper sa fiu de 100 de ori mai fericita pana la sfarsitul anului...desi sunt cu mult mai mult decat as fi sperat..

Pentru cei care cred ca i-am uitat..se inseala..ii pastrez si pe ei langa mine,doar ca sunt doar niste amintiri,amintiri ce vor ramane chiar daca nu crezi si chiar daca poate ma consideri o ultima persoana la care sa te gandesti..de fapt..la care sa va ganditi..caci stiu ca sunt multe persoane care s-au indepartat..dar care au ramas langa mine ...aici,in sufletul meu,desi pare greu de crezut.

"Ba da-te-n **** mea ba"!

Nehotarare?![episodul 2]

[...]

A doua zi se trezeste,razele soarelui ii mangaie obrajii deja de jumatate de ora.Se ridica din pat,si se apropie de fereastra,desculta si cu parul valvoi.Priveste in sus,spre cer,spre soare,spre ziua aceea deosebita.Isi revenise dupa 3 nopti in care s-a zbatut si a plans.Acum se calmase.Vede poza pe care a rupt-o..apoiu cade in genunchi si incepe din nou sa planga.Regreta.Ii pare rau.Strange bucatile de amintire ramase si hotaraste sa pastreze poza.Apoi..observa ca ranile i s-au vindecat.Se gandeste la o noua viata,o noua deghizare,vrea o noua victima.stie ca de data asta nu va mai da gres.Mai intai,curata camera unde statuse inchisa aproape o saptamana fara a iesi la lumina si este convinsa ca si-a revenit.Ii apare zambetul malefic pe buze.

Se duce spre baie.Se machiaza.Isi pune o peruca si niste haine racoroase,lasa un bilet pe masa in care isi cere scuze apoi dispare nevazuta.

A vrut sa fie data uitarii ce a de dinainte,cea trista si dezorientata,cea slaba.Nu va mai da gres si de data asta.Va reusi sa mearga pana la capat si nu ii va mai parea rau.Chipul copilului ucis in urma cu cateva luni inca ii apare in minte,dar isi revine repede si cauta "prospaturi".Este insetata de sange si va ucide din nou.Intrebarea ei este..pe cine..pe cine va ucide de data asta?