Se afișează postările cu eticheta me. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta me. Afișați toate postările

A Happy New Year, A Happy New Family

   
         A trecut ceva timp de cand nu v-am mai impartasit din fericirea mea, dar am zis ca daca tot se termina anul asta sa imi fac timp sa va urez si voua cate ceva.
     Anul trecut pe vremea asta imi puneam vesnica dorinta arzatoare de sfarsit de an... nu sunt adepta lor in general dar anul trecut am simtit ca trebuie sa imi doresc ceva cu adevarat si cu siguranta ca se va implini. Poate ca o sa ghiciti ce mi-am dorit, dar pentru mine chiar a insemnat si inseamna mult chiar si acum cand intr-adevar simt ca este asa... Mi-am dorit sa fiu fericita si implinita, dar nu oricum ci alaturi de cei pe care ii iubesc si mai cu seama sa fiu fericita alaturi de cel pe care il iubesc si cu cel caruia i-am jurat iubire vesnica pana la capatul zilelor noastre. De ce spun ca anul asta a fost unul bun? Pentru ca a fost un an in care mi-am implinit si mi-am atins cele mai frumoase "puncte" din bucket list : sa-mi intemeiez o familie ar unul din cele mai importante si asta pentru ca pe 3 noiembrie anul asta, familia noastra s-a marit cu inca un membru, baietelul nostru voios si dragalas, Victor. As vrea sa va marturisesc ca nu am mai fost niciodata atat de emotionata si atat de fericita de cand ma stiu, iar faptul ca am reusit sa fac tot ce imi propun ma face sa imi doresc acelasi lucru si pentru anul ce vine.

          Cu modestie va spun si cu mana pe inima va marturisesc ca am 3 baieti pe care ii iubesc si care mi-au facut sarbatorile de iarna minunate, si asta pentru ca anul acesta am fost impreuna...cu totii de la mic la mare si am simtit pentru prima oara in multi ani emotie si fericire.. ce sa mai ne-am bucurat ca niste copii atunci cand am impodobit bradutul, ne-am deschis cadourile emotionati si am avut alaturi parintii, copiii, pe sora-mea, ce sa mai, pe toata lumea. A fost un an magic care a trecut extrem de repede, dar a fost un an plin de momente care mi-au facut genunchii sa tremure, de la cadouri minunate din ceruri, adica vestea ca vom fi parinti, pana la intalnirea nostra cu micutul Victor si integrarea lui in familia noastra. Tudorel a crescut si el atat de mult incat nu-mi vine sa cred ca-l numesc fratiorul mai mare. Suntem fericiti si cu cea mai mare sinceritate asta va doresc si voua, tuturor, toate gandurile bune si calde, sa fiti alaturi de familie si de cei care va fac inima sa tresara, sa fiti fericiti si sanatosi, sa nu uitati sa iubiti si sa iertati si sa va bucurati de fiecare zi ca si cum ar fi ultima.


      Inchei prin a va spune un an nou fericit si fie ca urmatorul ce vine sa va aduca tot ce doriti, de la mic la mare si sa speram ca si la anul vom fi la fel de fericiti, la fel de impliniti.



Serendipity

Life as we know it. Oamenii sunt fiinte care mereu alearga spre fericire, iubire, perfectiune si multe multe altele pe care le considera esentiale in viata. De obicei, sau de cele mai multe ori, atunci cand " ne strofocam prea tare sa ajungem la un anume idea, nu ne iese; sau cel putin mie nu imi iese. Asa ca m-am oprit din disperarea de a gasi ce e mai bun pentru mine si m-am oprit la ce aveam deja in viata mea. E destul de dificil sa tragi o linie la un moment dat si sa te intrebi ce anume ai facut pana acum in viata. Nu am facut multe. De fapt nu am facut mai nimic. Mai nimic din tot ce inseamna tipare si obisnuit. Mi-am scaldat sufletul in familie si in radacinile ei, pentru ca am simtit ca ma va implini. Au fost intotdeauna acolo pentru mine: cand am avut nevoie de un parinte, o sora, o prietena. E urata singuratatea. Foarte urata chiar... desi la un moment dat nu imi doream altceva pentru ca simteam ca singuratatea ma defineste cel mai bine. Apoi, Tudor a aparut in viata mea, iar baietelul meu mi-a schimbat tot univerul, mi-a dat peste cap toate ideile si planurile, dar nimic nu a fost in sens negativ. Am invatat atat de multe... printre care sa ma si bucur ca un copil de tot ce imi ofera lumea asta, de tot ce imi ofera familia, propriul copil.. si m-am bucurat de prima data cand propriul meu copil m-a privit in ochi, sincer si mi-a spus "mama", de primii pasi, de primul zambet, de primul " teiubesc, mami" care mi-a dat peste cap toate principiile legate de iubire, de prima " despartire mai lunga de cateva minute si de primul " mami, nu pleca" care iti sfasie fiecare celula din corp. Si inveti ca viata nu e deloc ca-n filme. E cu mult mai frumoasa. Mai frumoasa si mai provocatoare, plina de surprize. Se spune ca lucrurile bune li se intampla celor care asteapta acest lucru si care nu se pripesc sau dispera dupa asa ceva. Ei bine, nu e chiar asa. Trebuie sa tragi si tu putin de tine. Trebuie sa muncesti, sa inveti, sa fii mandru de tot ceea ce faci, prin munca si dedicatia ta. Pana anul trecut ma infundasesm in munca, munca si iar munca. Obsesia de a face totul perfect si de a trage de mine, de a-i convinge pe oamenii din jurul meu ca pot face totul mai bine imi acaparase la un moment dat atentia. Si a meritat pentru perioada respectiva, dar apoi mi-am dat seama ca sunt mai multe lucruri pentru care merita sa te strofoci. Asa am invatat din nou sa iubesc. Sa ma iubesc pe mine, pe tot ce fac, sa realizez ca nu le pot face pe toate perfect desi mi-as dori sa pot face si asta, dar cel mai important.. sa realizez ca oamenii care mi-au fost mereu aproape, putini, dar de calitate, sunt cei care ma sustin indiferent de ce as decide. Am invatat sa imi iubesc familia mai mult si sa-l iubesc pe cel de langa mine cum nu am mai facut-o niciodata pana acum. Am simtit in sfarsit ca ma maturizez oarecum si ca am inteles care este scopul meu in viata. Poate.. doar temporar, dar am imbratisat fiecare bucurie, fiecare zambet de dimineata, fiecare " Esti frumoasa", fiecare " Te iubesc" care nu mai e la fel ca inainte, venind din partea oamenilor pe care ii iubesc, mici si mari, fiecare moment pe care viata mi-l ofera. M-am bucurat de toti oamenii pe care i-am intalnit in ultimul an si care mi-au schimbat ideea de prietenie si devotament si m-am bucurat de fiecare veste. Si au fost numai vesti bune. M-am bucurat sa fiu mama a doua oara, de data asta trecand prin toate momentele.. frumoase si momentele dificile alaturi de familie. Euforie, emotie, mood swings, privirile oamenilor din jur, bucuria si fericirea noastra de parinti. Totul s-a schimbat si cum am mai spus-o si in alte dati, viata iti ofera fix ce iti trebuie, trebuie doar sa stii sa-ti valorifici comorile si sa nu renunti niciodata la vise sau la speranta. Sentimentul de "mi-am gasit linistea, fericirea pentru totdeauna" nu l-as putea exprima prin cuvinte, pentru ca n-as putea sa transmit ce simt acum. Simt doar ca sunt un om fericit. Cea mai fericita fiinta din lumea asta. Eu si cei 3 baieti ai mei.

Blindess in my soul

M-am uitat cumva in trecut si mi-am desenat o schita cu toate momentele din viata mea, bune, rele, de tot felul. Mi s-au intamplat atat de multe in ultima vreme incat am uitat sa le cantaresc si sa pun in lumina pe cele bune. Am privit recent si m-am focusat doar pe cele negative si am simtit automat ca-mi pierd mintile. De ce spun asta? Nu m-am mai bucurat de nimic, nu am mai zambit, am incercat sa ma izolez intr-un colt din mintea mea si-am ramas doar intre 4 pereti goi, fara nici o poveste, fara trairi, fara nimic. Am ajuns iar in postura de a fi eu cu mine. Si intr-un moment de luciditate am spus stop... Nu mai vreau tristete, intuneric sau orice altceva care sa ma faca sa ma faca sa cred ca sunt singura pe lumea asta. Si m-am ridicat.. din nou si din nou si din nou si parca universul vrea sa ma loveasca, dar n-am sa il mai las de data asta. M-am decis sa privesc partea plina a paharului desi de cele mai multe ori m-am dezamagit. Am realizat ca nu sunt eu problema si ca fac orice-mi sta in putinta sa imi cladesc o viata frumoasa. Nu pot schimba lumea si nici mentalitatea unora dar imi pot crea fericirea in lumea mea. Cu mana pe inima, sunt un om implinit.

Rise from the ashes

        Suntem oameni, suntem buni si suntem rai si cateodata nu realizam cat de mult cantaresc actiunile noastre. Luptam in fiecare zi cu demonii din adancul sufletului si exista situatii cand nu ne dam seama cand ranim pe cineva chiar si cu cateva cuvinte aruncate in aer.
       Suntem robotii fortati de societate sa-si inhibe sentimentele si actiunile benefice bunastarii vietii pe care am vrea s-o avem, ne e teama sa fim sinceri cu noi insine cateodata, ne e teama sa iubim, sa fim fericiti, pentru ca fugim de nefericire si dezamagiri. Luptam in fiecare zi cu lupii din jurul nostru si sunt si batalii pe care le pierdem inevitabil cu viata, ca deh asa trebuie uneori, dar ce e important e sa stim sa constientizam ca e doar o batalie, nu e razboiul cu insasi viata.
       De multe ori m-am aflat in situatia de a simti ca totul se prabuseste in jurul meu, si nu de multe ori am avut impresia ca tot ce mi se intampla e rau desi poate circumstantee indicau altceva, dar pe parcursu vietii, incet, incet am ajuns a concluzia ca si in lucrurile negative intalnite in viata de zi cu zi exista si parti bune, sau parti din care poti invata sa te ridici, sa tii capul sus si sa zambesti asteptand o noua provocare. In felul asta pot spune ca am ajuns sa fiu un om puternic, sau cel putin creierul meu a constientizat ca nu e poti avea pe toate, dar asta nu inseamna ca nu poti spera la ceva mai bun in ziua urmatoare. Roboti sau nu, trebuie sa ajungem sa ne bucuram si de zilele senine, de prieteni, de familie, iubiti si tot ce e bun pe lumea asta. Da, aripie ingerilor pot fi frante dupa numeroase batalii, da suntem oameni si gresim, dar trebuie sa stim sa ne cerem si iertare noua insine in primul rand ca sa putem trece peste toate hopurile. Nimeni nu spune ca e usor sau ca a fost vreodata usor, la urma urmei parca a ramas cumva intiparit in mintea nostra ca asa ar trebui sa fie.
         Dar oare nu avem si noi ceva de spus in privinta asta? Ba eu cred ca da si putem schimba multe daca ne uitam si a cei din jurul nostru si daca luptam pentru tot ce inseamna entitatea noastra. Lumea e crea, cruda, nemiloasa si e in stare sa te calce in picioare atunci cand ai cazut, dar nimeni nu-ti poate ua demnitatea si tot ce crezi pana in punctul maxim.
         Asa ca, voi, toti oamenii frumosi, plini de calitati si puternici din lumea asta, nu disperati, in orice moment aveti pe cineva mereu anga voi, daca nu fizic, spiritua cu siguranta. Sunt aici, sunteti acolo si asta e tot ce conteaza.


Crede in tine.

Cliseu

       
  S-a mai dus o parte din noi o data cu sfarsitul verii. S-a dus mirosul proaspat al soarelui care ne magaia crestetul, umerii goi si zambetele perfect pictate pe chipul nostru. Asfintitul pare mai rece si mai distant, parca s-a creat o noua lume in jurul nostru, una care pare nesigura pe moment.
Imi lipsesc diminetile de vara cand ne trezeam impreuna atinsi maiastru de caldura gingasa a soarelui, imi lipsesc ploile scurte de vara cand alergam fericiti ca doi copii care s-au afundat in universul copiilor.
          Totodata toamna asternuta pe poteca noastra pare ca aduce un nou inceput care sa ne marcheze un alt capitol in povestea noastra. Padurea isi schima incet incet mantaua si se pregateste si ea sa fie colorata intens de toamna ce bate la usa.
          Mi-as dori ca inceputul asta sa ne ofere la fel de multa fericire ca toate momentele pe care le-am petrecut impreuna urmarind rasaritul si marea linistita care ne completa povestea.
Privesc ploaia si parca contureaza o melodie trista care-si ia ramas bun de la vara care s-a dus mult prea repede anul asta, si totodata ludic ii ureaza bun venit lui "septembrie" care urmeaza sa ne ghideze spre o alta sfera a fericirii.
           Totusi, tu pari neschimbat, ai aceiasi ochi blanzi, acelasi zambet cald, inca esti invaluit de fericire si asta e un lucru bun. Cliseic as putea spune si stii foarte bine ca sunt genul de persoana care uraste cliseele, mai ales pe cele emotionale, dar cumva accept situatia asta si ma simt confortabil.
          Daca stau bine sa ma gandesc parca nu i-as ura inca  bun venit lui septembrie pentru ca asta ar denota ca ma complac cu toate schimbarile care apar odata cu instalarea toamnei si asta nu inseamna doar noi procese, inseamna degradare, tristete, pana si natura din jurul nostru ne oglideste ca-si schimba mantaua.
          In final, va trebui sa ne complacem cu tot ce avem in jurul nostru si sa incercam sa depasim " raceala" care ne inconjoara si sa ne "incalzim" cu sentimentele calde pe care le avem de impartasit, sa ne bucuram si de ploile reci, de soarele timid, de asfintitul care inca ne picteaza un zambet, de rasaritul care inca ne face sa ne simtim romantici.
" Wake me up when september ends " !

         

In oglinda - Confesiuni in miez de noapte

As fi vrut de mult sa-ti spun cate ceva, dar de fiecare data cand am vrut sa fac asta cumva m-am temut de
cum vei reactiona, dar azi, pentru un anume motiv, am decis ca o confesiune ti-ar prinde bine.
Te-am vazut azi zambind si pentru prima oara de cand traiesc am vazut ca zambesti sincer si m-am bucurat sa te vad asa.
Stii.. esti genul de persoana care de obicei prefera sa se ascunda intr-o carapace de nepatruns unde nimic nu trece, fie ea fericire, bucurie, tristete... nimic. Am stat si m-am gandit, oare ce raza de soare ti-a mangaiat chipul azi, oare te-ai uitat in ultimul timp sincer in ochii tai sa vezi cat de mult te poate schimba o zi in care esti sincer cu tine si recunosti ca momentele frumoase sunt si ele binevenite?! Mi-as dori sa te vad asa mai des, emanand voie buna si o aura care ar face invidiosi o multime de indivizi. Intotdeauna ti-am admirat personalitatea de neatins si atitudinea de om puternic, vertical, dar rece. Atat de rece incat uneori am impresia ca-ti iubesti singuratatea si locul rece de pe perna ce sta langa tine. Noaptea, uneori, te mai privesc sa-ti urmaresc pulsul si gingasia si as vrea sa-ti zic c-ai inceput sa visezi din nou si asta inseamna ca ceva se intampla in universul ala al tau. As vrea sa felicit persoana care a reusit, cu siguranta a meritat.
N-as vrea sa te sperii sau sa-ti zic ca e neaparat ceva permanent, stii cum e vorba aia, dragostea e un joc periculos, mai ales daca e jucat de cine nu trebuie, dar as vrea sa-ti incurajez schimbarea si sa-ti zic sa nu uiti sa fii om- nu ca n-ai fi- dar partea sensibila a ta n-as trebui sa dispara. Mi-as dori sa te vad plangand de fericire din nou, am si uitat cand te-am vazut ca te-ai bucurat ultima data de o raza de soare, de chipul tau frumos, de prieteni, de distractie, de altceva inafara de bula aia mica in care esti mereu.
Stii ca nu ma insel niciodata si sper ca si de data asta sa ma iubesti la fel de mult ca pe jumatatea cealalta, la urma urmei suntem suflete pereche, iar dragostea mea fata de tine va ramane la fel.
Nu ma uita si de data asta.

                                  

Conținuturi cu substrat

I look myself in the mirror and I see something changed on my face, my skin, my everything.
I have a strange feeling when I see myself, something is definitely different. I might say that everything is because of you, even though I will never admit that you you, I think you might get scared.
There are moments when I cannot believe that I am finally smiling a big part of the day and actually mean it, and it's the kind of moment I want to keep for the longest I can get.
When you first looked at me I felt that something is going to change, I did not know if it's going to be good or not, but it was a moment that I was expecting for quite some time. I must sound so childish right now, but is late at night, I look at the moon and I find it so amazing, and you know I'm not into romance, but I am starting to love these kind of moment when no matter what I do I imagine you smiling and encouraging me that life is not so bad if you enjoy the nice moments once in a while. When you look at me ( and not just physically) I really feel that you want to understand me and make me feel better, stronger and happier.
Sometimes I hate that I cannot know or figure out what the future wants to give me, but I know that no matter how this is going to end, you'll be there as a friend that I will always cherish and have no matter what. And I have to tell you, I feel confident and for once in my life I am seeing myself beautiful, but in your eyes, and that matters more than anything.
I know that I am not that beautiful or near to be perfect, but when I look in your eyes I see myself happy, and happiness, my dear, is something that i craved for since I first opened my eyes. I know you probably don't see it in my eyes, but when you kiss me and smile and when you make me laugh, I want to keep you so close to my heart just to feel shivers. It is a feeling not worth describing with simple words, but with something that matters. Most likely you will never know and I don't even know if you care, but the happiness that I have now because of you will remain in my heart.
Most likely you'll laugh and find this like a teenage crush, but it doesn't even matter that much right now in my head, 'cause I can see myself going for my dreams and my hopes, for once I am finding myself capable of doing something with me- 'something' that makes me go beyond my powers, in a good way, of course, and you already know confidence is what I lack most of times.
And I am feeling confident around you, it's the kind of feeling that makes me just want to kiss you in front of everyone, and not to brag or anything like that, but to show everyone that I know to be happy too. 
The way you touch my skin, hold my hands, and even the way you speak sometimes takes me to a place in my heart that I have locked and lost- or thought I lost- I thought I'll never try to love again, or to allow my heart to open up like I did in the past so easily. Even when I'm telling you I had a bad day it doesn't feel so bad anymore when you're saying " You know everything is going to be just fine as long as we have each other".
I want all in and I want you.

O lacrima si-un adio?








Draga singuratate, draga straine,

             As putea spune ca nu mi-a fost dor de tine, as putea spune ca ma tin cu dintii de tine atat de tare incat am impresia ca vom ramane impreuna pana la sfarsit. Si undeva ego-ul meu tampit nu ma lasa sa te alung, undeva in surdina as vrea sa urlu si sa spun ca as vrea sa fie diferit. Stii, tu straine, eu cred ca tu poti vedea sufletul meu. O voce far' de sunet si fara cuvinte care ar putea sa-mi faca inima sa fie impacata. "Am pacatuit" am tacut atat de mult incat suferinta pare doar o alinare, nu mai pot sa ma bucur de nimic, desi lupt atat de tare cu demonii din capul meu. Si-as vrea sa iti spun ca ma doare cand nu vezi lumina din ochii mei, as vrea sa stii ca sufletul mi-e gol si as vrea sa stii, tu, ca as vrea sa-mi vezi lumina din spatele fumului astuia gros. Sunt straina in toate universurile voastre si caut rasaritul si cumva, il gasesc, dar vezi tu, imi rapesti fiecare raza, pentru de fiecare data ma gaseste "ea"pe mine, dar cumva imi alungi visele. Si-am crezut ca luptam impreuna, am crezut ca esti aici, am crezut ca tu, straine ma auzi cumva mai bine. As vrea sa strig in gura mare ca am nevoie de o amarata de imbratisare care sa insemne ceva, as vrea sa imi zambesti mai des pentru ca o simti, nu pentru ca toata lumea  o face, as vrea sa ma vezi dincolo de ambalaj, as vrea sa simti o clipa ce simt eu, una singura si-apoi te poti intoarce in lumea ta. In lumea in care poti trai fara sa ai nicio grija. Dar nu ai vrea, asa-i? Vezi tu poate ca nici nu gandesc ce-ti scriu, caci de mult nu ti-am mai scris, si stii, lumea chiar crede ca sunt bine. Si sunt bine, dar ma simt atat de goala pe dinauntru incat nu mai stiu ce simt. Zi de zi vad in jurul meu... si vad multe pe care le-as schimba, dar nu o sa o fac.. si stii de ce? Pentru ca misiunea mea e sa iubesc tot ce-i zamislit cu dragoste, si vezi tu, e doar o singura fiinta care imi alina o parte din suferinta, pentru ca doar atat stie... n-o sa plece, nu o sa ma tradeze, dar nu ma poate intregi intru totul, desi cred ca as putea sa-mi pacalesc mintea, as putea sa-i zic sa-mi inchida infinitul. Pare imposibil, nu-i asa?
              As vrea sa stii ca as vrea sa ma duc si sa-i urlu in fata ca o dispretuiesc, ca nu sunt deloc cum isi imagineaza, as vrea sa-i spun ca nu vede decat ura, cand nici nu ar trebui s-o simta, dar vezi tu, am sa-mi pastrez crampeiul de fericire pentru mine. Si stii de ce? Pentru ca desi am o aripa franta, inchei scrisoarea asta zicandu-ti ca mi-am sters lacrima, mi-am salvat ultima rasuflare, am zambit, cantecul trist s-a terminat, caci vezi tu, nimic nu ma poate dobori, nici macar tu. Acum imi pot inchide ochii linistita, si nu in modul sinistru si trist, in modul visator si frumos, pentru ca nici macar tu nu-mi potifura fericirea... nici macar tu.. nici macar voi...

                                                                             
                                                                       Cu drag va dau uitarii pana data viitoare.

Pierduti in praf de stele - part III

Scena III- reluare și continuare

"Mă uit în ochii tăi și încerc să îmi imaginez că vrei să-ți răspund cu același sentiment, aceeași privire calda.. n-o pot face și nu vreau sa-ți mint sufletul amăgindu-l cu sentimente și trăiri amare... asta sunt și asta voi fi"
"Nici nu știi cât de mult te-nșeli. Teama e doar o mică piedică... fiecare ființa care are un suflet viu se teme să iubească  Iubirea atrage durere, iubirea alină durere. Trebuie să alegi tabăra  Eu, un umil individ îndrăgostit  aleg să mă sacrific. Știu că o să sufăr  dar sunt un om atât de puternic, încât nu mă interesează  Dragostea și căldura unei făpturi cum ești tu, mă face să tresar și să-mi doresc să sufăr. E grotesc și nedrept, dar lasă-mă să te iubesc. Lasă-mă să te ridic atât de sus încât atunci când o să cazi, sau să cădem amândoi, o să radem stupid la cât de idioți am fost. Lasă-mă să te iubesc."
Cade cortina. Începuturile sunt întotdeauna un eșec  dar nu genul ăla de eșec care te face să renunți, ci genul ăla de eșec care te face să lupți pentru tot ceea ce-ți dorești. Ei, aparent o pereche total nepotrivită, a ales să lupte... de ce? Pentru că niciodată nu e loc de "nu". Întotdeauna e loc de "hai sa încercăm împreuna". Chiar dacă nu o să meargă vei știi și veți știi că măcar ați încercat. Amarul greșelii voastre puerile nici nu va mai conta. Iubirea? Se construiește  se simte, se demonstrează  Atunci când vrei sa te contopești cu un suflet care îți luminează ființa pana în adâncuri, nimic nu mai contează... pentru că atunci, lumea înseamna doar "voi".
"Lasă-mă să te iubesc"
                                                                                       
"Ești deja în universul iubirii mele... te-am lăsat în inima mea."

I love you, pumpkin!

"De multe ori am incercat sa-mi ascund privirea de 'soimii' care ma vaneaza. Si cateodata aveam impresia ca-mi fura pentru o clipa sufletul, iar cand mi-l inapoiaza, nu mai e la fel. Am incercat sa accept oameni care ma ranesc zi de zi, cu sau fara voia lor, dar inima mea a fost puternica. Am incercat sa ignor toti norii negri ce se mai abat la fereastra mea, dar uneori tristetea se asterne pe pleoapele mele prea incercate de vreme. Imi spun zi de zi in gand 'Lupta!' si ma motivez sa zambesc si sa desenez un zambet in inima mea. De multe ori as vrea sa plang, sa urlu, de multe ori tanjesc dupa fericire si alinare, de multe ori ma oftic, de multe ori zambesc ca o fanatica fara sa-mi dau seama. De cele mai multe ori ma trezesc din toate visele bizare si realizez ca detin controlul si detin secretul fericirii. Pacat ca lacatul nu se deschide atat de des cum mi-as dori. Cavalerul meu a sosit si nu mai pleaca. Viata e frumoasa daca vrei sa fie asa."

Endless love



Ziua de 28 februarie va ramane cea mai fericita zi din viata mea. De ce? Pentru ca atunci a aparut pe lume Tudor, baietelul meu.
Desi am doar 19 ani si am facut mult prea multe lucruri pe care le regret in viata asta el e singurul "lucru" pe care l-am facut bine. Am ales sa-l pastrez in ciuda situatiei in care ma aflam. Ne-am ascuns amandoi timp de 8 luni si o saptamana pregatindu-ne sfios venirea pe lume. Timpul a trecut repede si desi toti din jur nu si-au dat seama a venit momentul neasteptat si am aparut pe lume.
Intr-o dimineata confuza, nesigura am inceput sa ne pregatim timid de venirea pe lumea asta amara. Totul a trecut asa de repede ca parca nici n-a durut. A fosts doar o bucurie care nu are cuvinte, o fericire cum nu exista pe lumea asta. Am aparut neprevazut si incet incet lumea a aflat. Rautacioasa si urata, lumea ne-a condamnat si nu ne-a dat sanse speculand tot felul de lucruri. Doar noi amandoi stim ce istorie ne leaga: prima bataie a inimii simtita pe sira spinarii, primul piciorus care a incercat sa dea de veste ca crestem incetisor fiecare zi in care imi spuneai sa nu renunt chiar daca pare greu..si nu parea greu fiindca te aveam pe tine tinandu-mi inima in palmultele fragile si ingrijind-o ca sa fiu puternica.
Se spune ca bucuria vine din lucruri marunte. Datorita tie, piticule, sunt un om implinit. Ma faci fericita cu fiecare zambet, fiecare privire prin care imi transmiti iubirea ta uriasa. Ma faci fericita in fiecare secunda si ma intaresti. Ma faci sa fiu puternica si sa nu ascult de nimeni din jurul meu care vorbeste doar prostii. Ma faci sa vreau sa fiu o persoana mai calda, mai matura si mai responsabila. Esti motivul pentru care imi doresc sa lupt pentru principiile mele si motivul pentru care traiesc. Iti multumesc ca ma iubesti, ca nu ma judeci si ca incerci sa ma faci sa am mai multa credinta in propria mea fiinta. Nu pot sa iti spun cat de mult te iubesc, caci infinitul ar fi gelos. Zi de zi te privesc crescand si nu imi pot imagina nici macar o secunda fara sa te vad, fara sa te aud..Impreuna invingem tot ce-i rau in jurul nostru si ne inchidem intr-un cerc de iubire ♥ .
Au trecut deja aproape 4 luni in care iubirea noastra s-a amplificat. Incet incet si cei din jurul nostru s-au molipsit de dragostea noastra si s-au indragostit intr-o clipa de piticul prietenos. Nimic nu mai parea dificil si nici nu pare, pentru ca esti acolo mereu. Am uitat sa plang de tristete, am uitat sa fiu suparata si trista, am uitat ce e durerea si neputinta. Nu m-ai lasat sa cad si sa nu ma mai rdic. Mi-ai sarutat lacrimle si mi-ai spus ca ma iubesti inca din primul mnut cand te-am tinut la piept. Impreuna suntem de neoprit. Ce mai conteaza privirile ironice ale celor ce nu ne inteleg. Noi ne bucuram de fiecare zi frumoasa si crestem impreuna. Te iubwsc te iubesc te iubesc te iubesc pana la infinit si dupa infinit. Esti tot ce am mai scump pe lume!


Îți mulțumesc!

Ai apărut în viaţa mea pe neaşteptate si  totuși ai reuşit sa mă faci sa fiu un om mai bun.Ai reuşit sa-mi deschizi inima si sufletul si datorită ţie am ajuns ce sunt în momentul asta. Nu exista nimeni pe lumea asta care sa te iubească mai mult ca mine. Si tine minte..sunt persoana care indiferent de ce-ti va oferi viata..va fi acolo langa tine. Voi fi umărul pe care vei putea plînge si îţi voi deschide bratele la fiecare bucurie pe care viata ti-o va oferi. Inainte sa apari in viata mea am gresit mult fata de toata lumea din jurul meu..am gresit cel mai mult fata de tine...dar cu toate asteam-ai iertat. Si mi se-nmoaie inima atunci cand te uiti la mine cu ochii tai blanzi. Imi mangai suferinta si inima in fiecare zi. Datorită tie zambesc, datorită tie sunt optimista si doar pentru tine ma voi lupta cu lumea rea si vorbele amare doar ca sa nu te raneasca nimeni nicioata. Imi doresc sa ajungi sa ma iubesti cel putin jumatate din cat te iubesc eu. Si-ti multumesc ca mi-ai salvat sufletul si mi-ai lins ranile provocate de suferinta. Pana sa apari tu nu stiam sa pretuiesc viata, prietenia, familia, iubirea. M-ai invatat ca fiecare om care greseste se poate indrepta daca isi doreste cu adevarat. M-ai ajutat sa zambesc chiar si-atunci cand nimic nu parea fericit in viata mea. Nu m-ai judecat niciodata si nu te-ai asteptat decat sa  mi te daruiesc cu toata fiinta. Mi-as dori sa gasesti un loc micut in inima ta in care sa ma pastrezi. Nu exista cuvinte care sa descrie in momentul asta cat de mult te iubesc!Iti multumesc pentru simplul fapt ca existi!



Blestem


Negru albastrui,
Iubire si ura,
Amurg inghetat,
Iti simt rasuflarea.

Tacere de mormant,
Flori ofilite,
Ochi intredeschisi
Larimi sarate.

Te sarut, te sufoc
Te ucid, te iubesc,
Fantoma a trecutului
Ce-mi usuca sufletul.


In aer, parfum de sarbatori


Iata ca a mai trecut inca un an greu, incarcat si a venit Craciunul, sarbatoarea in care sufletele noastre se incalzesc si suntem macar pentru o zi oameni mai buni, mai zambitori.
Va urez un Craciun nemaipomenit de frumos alaturi de toti pe care ii indragiti si ii iubiti, va doresc sa fiti copii macar pentru cateva ore si sa va bucurati de magia care pluteste in aerul asta de sarbatoare.Va transmit numai ganduri bune care sa va umple sufletele de lumina si bunatate pe care sa o impartiti si voi la randul vostru!
Mirosul de coji de portocale, al cozonacilor, al dulciurilor sa va inspire un Craciun special si unic si sa va bucurati de fiecare moment al acestei zile.Nu in ultimul rand va urez sanatate si putere pentru a depasi toate momentele grele ce vor urma in anul ce vine.Sa nu uitati sa cautati lumina in inimile voastre si sa oferiti cat mai multe celor pe care ii iubiti!
Un Craciun minunat si nemaipomenit alaturi de familie si cei dragi va urez din toata inima !




Fila de jurnal:Adio, eu!


Buna dimineata.
Ma trezesc cu greu si astazi, dar parca cu o pofta mai mare de viata decat de obicei.Soarele timid imi mangaie chipul si ma invioreaza incet. Zambesc. Azi va fi o zi buna si productiva...sau cel putin asa sper.Am inceput sa fiu mai optimista?Nu, doar ca mintea mea e mult mai lucida si incepe sa castige in fata inimii mele ranite. E mai bine asa...cel putin pentru moment e cel mai bine pentru mine.
Ma indrept spre oglinda mare din baie. Privesc un chip palid, in refacere, un chip chinuit de vreme mai mult decat ar trebui. In relitatea voastra sunt doar o adolescenta rebela care pare mereu fericita si fara nici o grija. Dar eu imi privesc sufletul schingiut de demonii sentimentelor. E trist si uita mereu ca inca traieste. Uneori am impresia caar vrea sa piara si sa ma lase sa-mi duc veacul doar condusa de ratiune. Il inteleg. Sufera mult mai mult decat trebuie, iar asta e numai vina mea..
Zambesc.Azi, imi pun in cap sa fiu "eu"... adevarata 'eu', vechea mea fiinta pe care trebuie sa o dezgrop din mizeria asta de univers complicat. Dar stiti ce? O sa reusesc. De ce? Pentru ca ca intotdeauna obtin ce vreau.De ce sa fiu in continuare un suflet stingher care e ranit si urla dupa afectiune cand pot fi din nou o persoana puternica, stabila, verticala si rece. De ce rece? Pentru ca e cel mai bine pentru mine in momentul asta. Voi fi bine, pentru ca viata m-a invatat sa nu uit niciodata sa lupt. Si lupt pentru mine, pentru pacea mea interioara. Lupt ca sa nu ma autodistrug. As pleca departe de lumea asta numai ca sa imi gasesc un loc unde sa-mi ling ranile si sa-mi indrept greselile. Lumea e nedreapta, iar aparentele castiga din pacate mereu. De data asta aleg sa particip intens in batalia cu mine si imi doresc sa-mi recastig identitatea.
Sentimentele mele raman la fel, dar aleg sa le arunc intr-un cufar vechi cu amintiri pe care sa-l redeschid doar atunci cand inima si mintea mea vor ajunge sa dicteze la fel. Nu-mi doresc decat sa primesc aceleasi zambete si incurajari de la persoanele care ma tin departe de coma suferintei.Imi doresc sa fiu urata si batjocorita in continuare de cei care ma dispretuiesc doar pentru a ma face si mai puternica.
Sunt actorul ce-si va gasi replicile si poetul care va desena versuri multicolore pe foaia alba a infinitului. Voi reusi pentru ca desi ziua asta aparent a inceput stangace, vor veni zile ce ma vor intari treptat .
Se apropie Craciunul.Melancolica, vars o lacrima si ma pun din nou sa dorm.Capitol incheiat.

Bang, bang you're dead


Ma trezesc amortita parca dintr-un vis infinit.Imi deschid incet ochii cu o greutate enorma,parca refuzand sa pasesc in spatiul finit al realitatii.Imi dau seama ca noaptea adanca ma invaluie din toate partile si ma tine captiva in jocul sau murdar.Ma ridic din pat si pasesc usor spre geam. Luna mi-e din nou sfetnic mut. O privesc uimita urland in disperare sa ma auda cineva, dar parca tipatul meu nu are rezonanta decat in capul meu...Imi zambeste trist si ma urmareste atent. E singura pe care o mai am aproape, e singura care imi face inima de piatra sa mai tresara uneori. Un cantec neinteles, cu versuri parca extraterestre imi mangaie portativul inimii, iar noaptea continua sa ma tina captiva in tristetea si monotonia sa. Realizez ca am devenit un robot care a uitat sa simta, sa iubeasca, sa zambeasca,sa traiasca... Nici macar lacrimile propriului meu chip nu mai exista; m-au renegat pana si ele...Nu imi mai gasesc nicio slipire in ochi, nu-mi mai simt sangele cald inundandu-mi trupul infim. Sunt ca un schelet uitat de lume intr-un cosciug mizer si ieftin. Din toata atmosfera sufocanta imi descopar ultimul zambet, ultimul sentiment de speranta si optimism...se schimba atat de multe lucruri in interiorul meu incat am impresia ca sunt doar un suflet stingher martor la propria-mi moarte. Gasesc totusi speranta si in acelasi timp simt cum lumina palida a lunii imi mangaie obrajii monocromatici si umerii reci. Ma gandesc la viitor si nu pot vedea nimic pe moment. Imi simt din nou inima zbatandu-se si urland de disperare in zgomotul asta mut al lumii in care ma aflu. Vrea sa fiu fericita!? Ma uit in oglinda si zaresc un chip luminos, parca fara nicio grija, fara nicio pata de tristete. Ce stupide sunt aparentele in universul asta! Interiorul mi-e umplut de insecte dobitoace care nu vor sa ma lase sa traiesc dar exteriorul e curat ca lacrima...Si nu pot sa pierd acum!Nu!Ratiunea si inima sunt in momentul de fata dusmani de moarte. Ar trebui sa fiu slaba si sa te mai astept? Sau sa ma resemnez ca viata mea e asa cum e si sa pasesc mai departe? Pasesc mai departe caci sunt un suflet rece care a uitat de sentimente colorate. In versuri albe si versuri negre iti soptesc grotesc ca te-am omorat odata pentru totdeauna!

"In ziua ce vine, poate ma vei asculta.

Am ales si rau si bine.
O parte din mine las in grija ta.
Nopti fara vise, intrebari fara raspuns,
Imi trezesc din amintire sufletul ascuns."




Viata, asa cum este ea

Îmi deschid ochii trezindu-mă parcă dintr-un vis veşnic şi ma gândesc la cât de crudă este lumea în care trăim...crudă, nedreaptă şi scurtă.Mă gândesc şi acum la cât de neaşteptată e soarta noastră şi mă gândesc în acelaşi timp la Vladuţ (Vlad Stephen Pruteanu) care a plecat de lângă noi zilele trecute şi pur şi simplu nu-mi pot reveni nicicum şi nu pot să înteleg de ce mor persoanele la care ţinem enorm şi de ce se duc cei care nu merită...Şi am realizat de când a murit că nu ştim să ne apreciem viaţa şi nu am învăţat incă să ne bucurăm de fiecare clipă alături de familie şi prieteni.Ne ocupam timpul urându-ne unii pe ceilalţi şi ne batjocorim de fiecare dată când avem ocazia...Şi iată că vine şi pedeapsa..pierdem oameni cărora am mai vrea să le spunem un cuvânt de îmbărbătare, am mai vrea să îi imbraţişăm pentru ultima oar şi să le spunem că ne pare rău pentru greşelile noastre...şi nu mai reusim pentru că suntem prea ipocriţi şi lacolmi şi nu ne putem înlătura orgoliul nicicum.Oare e drept?
Citeam azi o postare pe care Vladuţ a postat-o pe blogul lui cu ceva timp înainte de a muri şi nu-mi pot reveni nici acum.Şi am învăţat chiar de la el, indirect, că nu ar mai trebui să pierd nici macar o clipa din viaţa mea şi că ar trebui să invăţ să mă apreciez în primul rând pe mine iar apoi să îi apreciez mai mult pe cei din jurul meu căci viaţa ne rezervă căi ciudate şi din păcate de cele mai multe ori tragice...Aşa că dragii mei cititori...nu mai pierdeţi niciun minut din viaţa voastră!Bucuraţi-vă de orice moment ca şi când ar fi ultimul!


P.S: Odihneşte-te în pace, Vlad şi nu uita că sunt sute de oameni care îşi vor aminti de tine în fiecare zi şi vor zâmbi mereu ştiind că sufletul tău e alături de al lor!




Did I ever existed?


Citisem cu cateva minute in urma un comentariu pe care mi l-a dat o fata pe blog si mi-am dat seama ca are extrem de multa dreptate..."Spend your life with who makes you happy , not with who you have to impress".
Si ma gandesc..oare nu asa e?Incercam intotdeauna sa impresionam si sa atragem atentia,sa ne batem joc mai apoi de persoane chiar daca nu asa suntem doi,dar doar pentru ca ne hranim orgoliul cu suferinta altora.Mi-am dat seama ca singuratatea e un tunel surd in care nu te poti misca decat in 2 directii: sa mergi mai departe sau sa te simti mizerabil si sa te indrepti incet incet spre o depresie.Si va intreb..oare merita sa ne schimbam si sa impresionam pe toata lumea?Am incercat intotdeauna sa neg ca nu sunt o persoana perfecta si am tras de mine sa incerc sa fac lucrurile cat mai bine.Pentru ce?Probabail ca nici nu mai conteaza.Avem tendinta de a calca in picioare zambetele si momentele frumoase din viata noastra si sa ne prefacem ca nu ne pasa.Ei bine...mie imi pasa.Si mi-am dat seama ca fericirea poate ca nu ma vrea in gradina ei si atunci prefer sa fiu ok si sa nu fiu fericita decat sa ma simt mizerabil pentru o lume in care tot timpul voi cadea si va veni un moment in care nu o sa ma mai pot ridica pentru ca lumea e prea cruda.De ce ne hranim cu suferinta altora?Pentru ca conteaza mai mult sa tipi dupa atentie decat sa admiti ca poate nu e totul cum crezi.Nu suntem oameni suntem doar niste roboti care se programeaza in timp.In care moment existam cu adevarat?

Life and other drugs


De multe ori viata nu ne ofera tot ceea ce ne dorim..adevarul e ca prea putin incercam sa fim fericiti si multumiti de noi insine.Ne lovim de acelasi obstacol de un milion de ori si niciodata nu suntem in stare sa-l ocolim. Poate ca suntem egoisti si nu ne pasa deloc de cei din jur. De multe ori am avut si am impresia ca locul meu nu e pe undeva pe aici...sunt momente in care ma smt exact ca un outsider si poate pentru ca e vina mea, poate ca nu.
Viata ne ofera cele mai frumoase lucruri in calatoria noastra catre fericire, dar putini sunt cei care culeg "roadele din pom". Suntem oameni si gresim de cele mai multe ori involuntar si fara sa vrem sa ranim in general, dar sunt momente stupide care nici nu ne sar in ochi care deranjeaza mult mai mult dect ne-am imagina. Nu sunt o persoana deschisa si poate ca nici n-am sa fiu vreodata dar sunt constienta de valorile mele si-mi doresc o viata noua.Un nou inceput, incat sa o iau de la capat si sa pot fi exact asa cum imi doresc.Sa nu-mi mai fie frica sa-mi exprim parerile si punctul de vedere pentru ca ceilati sunt doar pseudooameni. Sunt diferita si imi doresc in continuare sa fiu diferita.Foarte putine persoane ma cunosc si ma inteleg cu adevarat.Voi imi stiti doar fata pe care vreti voi sa o am. In realitate nu sunt deloc cum va imaginati.
Viata e absolut spectaculoasa daca o petreci cu "tovarasii tai " de suflet (a.k.a friends/prieteni) si cu persoanele pe care le iubesti cel mai mult.Deci..iubiti!iubiti dragii mei cititori si nu va opriti niciodata sa spuneti ce ganditi.Nu va mulati pe lumea asta falsa, creati-va propria voastra viata si nu deveniti "pupincuristi".
Si ca tot a fost 1 iunie, nu uitati sa va pastrati sufletul de copil si nu uitati sa traiti mereu ca un copil, pentru ca doar ei stiu cu adevarat ce inseamna fericire, timiditate si libertate.

Cuvântul frustrare nu e banat.


Lumea ipocrită în care trăim deja nu mă mai mira.Frustrarea deja depaşeste orice limită de bun simţ.Şi în tot blogul ăsta nu am fost o cretină imbecilă care să jignească sau care să aibă posturi cu atac la anumite persoane.Şi mi-am dat seama de un lucru extraordinar de hilar şi ciudat în acelaşi timp.Bărbatii au in general dreptate (i am a chick, da cand tre sa recunosc ceva,recunosc) cu anumite chestii...femeile chiar sunt proaste (nu toate, da putine-s normale) si nu ca as lua apararea "masculilor". Dar exista anumite momente penibile in care pur si simplu ramai fara absolut niciun cuvant.Si n-am zis niciodata c-as fi perfecta, poate ca mama natura nu m-a inzestrat asa de mult precum altii/altele dar macar sunt ipocrita si sincera.Nu ma intereseaza absolut deloc parerile celorlati pentru ca eu ma accept asa cum sunt indiferent de situatie.Si doar pentru ca nu-s nesimtita si nu jignesc toate specimenele extraterestre care ma calca pe coada asta nu inseamna ca-s mielusel.Am dreptul la o parere indiferent de persoana sau situatie si daca anumite tipologii imi deranjeaza retina prefer sa-mi pastrez frustrarile pentru mine, nu de alta dar consider ca nu sunt atat de fraiera incat sa nu stiu sa-mi tin si gura. Lumea de obicei subestimeaza.Nu sunt o tipa extraordinar de feroce dar lupt pentru idealurile mele si pentru ceea ce gandesc.Pacat ca nu multi au creier sa inteleaga ce inseamna o viata buna si o persoana cu personalitate.Sunt o frustrata, stiu!