Scrisoare catre copii

Dragii mei copii,

 Imi vine greu sa astern in cuvinte cam tot ce simt pentru voi, dar as vrea sa stiti inca de la bun inceput ca voi sunteti cele mai mari comori pe care le posed si ca nu exista nimeni pe lumea asta pe care sa iubesc atat de mult. Apoi, as vrea sa va cer sa ma iertati... sa ma iertati ca poate nu am putut sa va ofer tot ce v-ati dorit, imi pare rau ca poate nu am zambit tot timpul asa cum as fi vrut sa o fac, imi pare rau daca ati simtit vreodata tristete sau nefericire, neliniste sau durere, dar as vrea sa stiti ca daca as putea vindeca toate momentele grele cu iubirea mea, as face-o cu drag.

 As vrea sa stiti ca am fost cel mai fericit om atunci cand v-am simtit pentru prima data, prima miscare in burtica, prima lovitura zdravana, prima noastra conversatie, au fost momente ce nu as putea vreoddata sa le valorific dar pe care le port aproape de inima mea in fiecare zi si le voi purta si dupa ce voi trece in nefiinta. V-am adorat de prima oara cand v-am tinut in brate, iar durerile nasterii n-au mai insemnat nimic atunci cand am vazut ce minuni are mama. Am tremurat la primul sunet, primul zambet, prima mangaiere, prima data cand mi-ati spus mama, am plans atunci cand am simtit ca nu sunteti bine si am incercat sa va alin toate durerile inca de pe vremea in care nu scoteati niciun sunet. V-am privit indelung noaptea cand vegheam asupra voastra si ma uitam la somnul dulce si la visele frumoase pe care le aveati. M-am bucurat ca un copil la randu-mi cand ati facut primii pasi, prima tumba, primul sezut, primul ras... le pastrez aproape de inima mea si as vrea sa stiti ca nu e nimic ce nu as face pentru voi.

Imi pare rau daca v-am si mustrat sau certat, dar am incercat sa va fac sa fiti niste baieti frumosi, destepti, iar apoi barbati in toata firea de care sa fiti si voi mandri atunci cand veti creste mari. Ati crescut langa oameni care v-au iubit si va iubesc neconditionat, langa oameni ce s-au emotionat la primul zambet sincer, la primul ras in hohote, la prima imbratisare si mi s-au taiat picioarele cand am auzit prima oara "te iubesc". E greu sa fii parinte, cred ca e una din cele mai grele "meserii", pentru ca de multe ori ne-am simtit ca parinti neputinciosi poate in fata vietii, sau a unei raceli si ne-am stresat mai mult decat era cazul si am exagerat de un milion de ori mai mult decat era cazul, doar ca sa stim ca la sfarsitul zilei punem la somn doi baieti sanatosi, frumosi si vioi. Nu cred ca exista cuvinte pe care sa vi le spun ori eu ori tata ca sa exprime cat de mult va iubesc si va iubim, cat de mult am suferit sau poate am plans, dar dupa toate liniile trase, la sfarsit de viata, suntem cei mai impliniti oameni. Va rog doar sa nu ne uitati.




Cu dragoste,

mama si tata.

A Happy New Year, A Happy New Family

   

         A trecut ceva timp de cand nu v-am mai impartasit din fericirea mea, dar am zis ca daca tot se termina anul asta sa imi fac timp sa va urez si voua cate ceva.
     Anul trecut pe vremea asta imi puneam vesnica dorinta arzatoare de sfarsit de an... nu sunt adepta lor in general dar anul trecut am simtit ca trebuie sa imi doresc ceva cu adevarat si cu siguranta ca se va implini. Poate ca o sa ghiciti ce mi-am dorit, dar pentru mine chiar a insemnat si inseamna mult chiar si acum cand intr-adevar simt ca este asa... Mi-am dorit sa fiu fericita si implinita, dar nu oricum ci alaturi de cei pe care ii iubesc si mai cu seama sa fiu fericita alaturi de cel pe care il iubesc si cu cel caruia i-am jurat iubire vesnica pana la capatul zilelor noastre. De ce spun ca anul asta a fost unul bun? Pentru ca a fost un an in care mi-am implinit si mi-am atins cele mai frumoase "puncte" din bucket list : sa-mi intemeiez o familie ar unul din cele mai importante si asta pentru ca pe 3 noiembrie anul asta, familia noastra s-a marit cu inca un membru, baietelul nostru voios si dragalas, Victor. As vrea sa va marturisesc ca nu am mai fost niciodata atat de emotionata si atat de fericita de cand ma stiu, iar faptul ca am reusit sa fac tot ce imi propun ma face sa imi doresc acelasi lucru si pentru anul ce vine.

          Cu modestie va spun si cu mana pe inima va marturisesc ca am 3 baieti pe care ii iubesc si care mi-au facut sarbatorile de iarna minunate, si asta pentru ca anul acesta am fost impreuna...cu totii de la mic la mare si am simtit pentru prima oara in multi ani emotie si fericire.. ce sa mai ne-am bucurat ca niste copii atunci cand am impodobit bradutul, ne-am deschis cadourile emotionati si am avut alaturi parintii, copiii, pe sora-mea, ce sa mai, pe toata lumea. A fost un an magic care a trecut extrem de repede, dar a fost un an plin de momente care mi-au facut genunchii sa tremure, de la cadouri minunate din ceruri, adica vestea ca vom fi parinti, pana la intalnirea nostra cu micutul Victor si integrarea lui in familia noastra. Tudorel a crescut si el atat de mult incat nu-mi vine sa cred ca-l numesc fratiorul mai mare. Suntem fericiti si cu cea mai mare sinceritate asta va doresc si voua, tuturor, toate gandurile bune si calde, sa fiti alaturi de familie si de cei care va fac inima sa tresara, sa fiti fericiti si sanatosi, sa nu uitati sa iubiti si sa iertati si sa va bucurati de fiecare zi ca si cum ar fi ultima.


      Inchei prin a va spune un an nou fericit si fie ca urmatorul ce vine sa va aduca tot ce doriti, de la mic la mare si sa speram ca si la anul vom fi la fel de fericiti, la fel de impliniti.

Dulcele amar al amintirilor noastre...

Inca o noapte, inca o zi, inca o saptamana. Trece timpul atat de repede incat nu mai stiu de mine. In ultimul timp am uitat de ce inseamna sa fiu eu insami si am privit 'outside the box'. Mi-am daruit viata si tot ce inseamna fiinta mea pana la maduva copilului meu, un inger care mi-a mangaiat ranile si m-a adus cu picioarele pe pamant. In fiecare zi ma iubeste, ma mangaie, imi strege lacrimile de durere si neputinta si nu renunta. E atat de mic si totusi simte cand ma doare. El e confidentul inimii mele, caci dinainte sa apara in lumea de ' afara' imi cunoaste durerile. Inca sper ca o sa avem o viata minunata impreuna... si oricat de greu ar trece unele zile stiu ca prin el, totul e bun si armonios. E atat de multa lume rautacioasa.... atat de multe priviri veninoase, atat de multe critici si barfe... si asta doar pentru ca am indraznit sa am curajul sa-mi daruiesc un suflet pur care sa-mi lumineze zilele...'si ma doare atat de tare, puiule, ca ei nu pot sa vada cat de special esti tu...imi pare rau ca lumea nu vede prin ochii mei bunatatea de care dai dovada si ma doare ca desi esti mic si n-ar trebui sa suferi, o faci odata cu mine doar ca sa-mi usurezi suferinta'. Nu m-am privit niciodata ca fiind deosebita sau speciala, dar inca sper ca lumea va fi mai buna. Am fost un om rau, dar Tudor mi-a redescoperit latura luminoasa.'Si-mi pare rau ca nu-ti pot darui decat dragostea mea. Iarta-ma."

I love you, pumpkin!

"De multe ori am incercat sa-mi ascund privirea de 'soimii' care ma vaneaza. Si cateodata aveam impresia ca-mi fura pentru o clipa sufletul, iar cand mi-l inapoiaza, nu mai e la fel. Am incercat sa accept oameni care ma ranesc zi de zi, cu sau fara voia lor, dar inima mea a fost puternica. Am incercat sa ignor toti norii negri ce se mai abat la fereastra mea, dar uneori tristetea se asterne pe pleoapele mele prea incercate de vreme. Imi spun zi de zi in gand 'Lupta!' si ma motivez sa zambesc si sa desenez un zambet in inima mea. De multe ori as vrea sa plang, sa urlu, de multe ori tanjesc dupa fericire si alinare, de multe ori ma oftic, de multe ori zambesc ca o fanatica fara sa-mi dau seama. De cele mai multe ori ma trezesc din toate visele bizare si realizez ca detin controlul si detin secretul fericirii. Pacat ca lacatul nu se deschide atat de des cum mi-as dori. Cavalerul meu a sosit si nu mai pleaca. Viata e frumoasa daca vrei sa fie asa."

Endless love

Ziua de 28 februarie va ramane cea mai fericita zi din viata mea. De ce? Pentru ca atunci a aparut pe lume Tudor, baietelul meu.
Desi am doar 19 ani si am facut mult prea multe lucruri pe care le regret in viata asta el e singurul "lucru" pe care l-am facut bine. Am ales sa-l pastrez in ciuda situatiei in care ma aflam. Ne-am ascuns amandoi timp de 8 luni si o saptamana pregatindu-ne sfios venirea pe lume. Timpul a trecut repede si desi toti din jur nu si-au dat seama a venit momentul neasteptat si am aparut pe lume.
Intr-o dimineata confuza, nesigura am inceput sa ne pregatim timid de venirea pe lumea asta amara. Totul a trecut asa de repede ca parca nici n-a durut. A fosts doar o bucurie care nu are cuvinte, o fericire cum nu exista pe lumea asta. Am aparut neprevazut si incet incet lumea a aflat. Rautacioasa si urata, lumea ne-a condamnat si nu ne-a dat sanse speculand tot felul de lucruri. Doar noi amandoi stim ce istorie ne leaga: prima bataie a inimii simtita pe sira spinarii, primul piciorus care a incercat sa dea de veste ca crestem incetisor fiecare zi in care imi spuneai sa nu renunt chiar daca pare greu..si nu parea greu fiindca te aveam pe tine tinandu-mi inima in palmultele fragile si ingrijind-o ca sa fiu puternica.
Se spune ca bucuria vine din lucruri marunte. Datorita tie, piticule, sunt un om implinit. Ma faci fericita cu fiecare zambet, fiecare privire prin care imi transmiti iubirea ta uriasa. Ma faci fericita in fiecare secunda si ma intaresti. Ma faci sa fiu puternica si sa nu ascult de nimeni din jurul meu care vorbeste doar prostii. Ma faci sa vreau sa fiu o persoana mai calda, mai matura si mai responsabila. Esti motivul pentru care imi doresc sa lupt pentru principiile mele si motivul pentru care traiesc. Iti multumesc ca ma iubesti, ca nu ma judeci si ca incerci sa ma faci sa am mai multa credinta in propria mea fiinta. Nu pot sa iti spun cat de mult te iubesc, caci infinitul ar fi gelos. Zi de zi te privesc crescand si nu imi pot imagina nici macar o secunda fara sa te vad, fara sa te aud..Impreuna invingem tot ce-i rau in jurul nostru si ne inchidem intr-un cerc de iubire ♥ .
Au trecut deja aproape 4 luni in care iubirea noastra s-a amplificat. Incet incet si cei din jurul nostru s-au molipsit de dragostea noastra si s-au indragostit intr-o clipa de piticul prietenos. Nimic nu mai parea dificil si nici nu pare, pentru ca esti acolo mereu. Am uitat sa plang de tristete, am uitat sa fiu suparata si trista, am uitat ce e durerea si neputinta. Nu m-ai lasat sa cad si sa nu ma mai rdic. Mi-ai sarutat lacrimle si mi-ai spus ca ma iubesti inca din primul mnut cand te-am tinut la piept. Impreuna suntem de neoprit. Ce mai conteaza privirile ironice ale celor ce nu ne inteleg. Noi ne bucuram de fiecare zi frumoasa si crestem impreuna. Te iubwsc te iubesc te iubesc te iubesc pana la infinit si dupa infinit. Esti tot ce am mai scump pe lume!

Dezumanizare

În apus de soare,

ca-ntr-o dimineaţă rece,

stau singură şi ascult tăcerea morbidă

şi parcă tot ce mă-nconjoară a murit.

Amintirea ta îmi bântuie visele

încât nu-mi mai pot mişca inima.

Aud ecoul tăcerii tale incolore

pe perna mea.

Corpul mi-e străin de propria-mi minte

şi nu vrea nicicum să simtă.

Doar fiorul vocii tale surde

mă mai face să tresar uneori.

Încă-mi şopteşte inima ta în vis,

şi-ţi simt ura rece lângă umăr,

nici măcar să te sărut nu pot,

căci mi-ai încătuşat buzele cu întuneric.

Take me away with your eyes of may[Poveste-n doi]

"Stiu ca te iubesc,stiu ca ma faci sa zambesc,stiu ca ma faci fericita,stiu ca pot avea incredere in tine.Si oare cum a trecut atat de repede timpul?Cum am ajuns sa fim doi oameni care se completeaza?Cum am ajuns sa vad in ochii tai fericirea si toate lucrurile bune?Cuvinte sunt putine,emotii sunt multe,dar noi suntem doar doi.Prin tine ma vad fericita,vesela si tot timpul gata pentru o alta bucurie din partea ta.Si simt uneori ca vreau sa imi apartii intotdeauna si sa mi te daruiesti cu totul,sa stiu ca te pot domina tot restul vietii mele.Esti prezent pana si in visele mele,pana si acolo te iubesc,pana si acolo vreau sa fi doar al meu,pana si acolo imi doresc fericire cu tine.Stii..eu nu sunt romantica,sunt doar un copil rasfatat cu iubire si cuvinte putine,un copil modest dar insetat de tot ce ai tu.Nu,nu exagerez si nu,nu sunt speciala,dar sunt speciala cand sunt cu tine.Mai stii?Mai stii ca a trecut timpul?Si inca suntem,inca luptam pentru tot ce-am construit,si bineinteles inca ne cladim fericirea..asa picatura cu picatura.Particica cea mai mare a inimii mele a ta e,si tot ce simt pentru tine e ca un cantec,unul pe care nu-l pot canta decat cu sufletul caci tot ce spun,toate cuvintele insirate pe pagina asta,nu inseamna nimic,totul e prea putin ca sa iti arat ce simt cu adevarat pentru tine.Vino cu mine in particica mea de suflet sa fim fericiti pentru totdeauna,sau macar lasa-ma sa visez cu ochii deschisi ca o sa ma iubesti orice-ar fi si oricum as fi.Felul meu de-a fi cu tine e mai mult decat special,dar din nou,ce rost au cuvintele cand tu poti sa auzi bataile inimii mele de fiecare data cand ma saruti si ma imbratisezi?Oare "Te iubesc" ajunge?Si,da,sunt indragostita pana peste cap de tine.Esti al meu si al meu o sa ramai,tu esti particica mea de fericire.In inima mea,tu imi apartii pentru totdeauna."

Silent scream

Nu inteleg de ce!Tu nu pricepi!Nu,pricepi ca ma doare atat de tare...Si jur ca-n viata mea nu mi-a mai fost dor de tine in halul asta..Nu mai suport..Mi-e dor de vechea "eu"..mi-e dor de vechea "tu",de old us... mi-e dor de tot.De tot ce am cladit impreuna,toate zambetele,toate lacrimile,toate momentele fericite si mai putin fericite,de tot ceea ce inseamna iubire nepatata de tot ce-i in jur,nici nu mai stiu ce simt sau ce vreau.Oare de ce lucrurile frumoasa dureaza atat de putin,de ce nimic nu dureaza la nesfarsit si de ce nu pot avea totul?De ce nu ma lasi sa fiu fericita si fara tine?De ce?Cum am ajuns aici,de ce am ajuns aici?Oare iubirea chiar e otravitoare?Oare toate momentele pe care le-am petrecut impreuna s-au dus?Si daca nu s-au dus...unde le-ai pastrat?Unde ai aruncat toate zilele noastre,doar ale noastre.Erai singura mea alinare,erai singura care imi stergea cel mai usor lacrimile,esti singura care ma facea fericita,erai singura pe care o iubeam.Si acum sunt singura,nu te mai am deloc,nici macar amintirile frumoase,caci mi-e teama ca pentru tine nu mai insemn nimic.Poate ca asa a fost sa fie,dar nu e corect,nu e corect,intelegi??Nu mai pot fi cu adevart fericita daca nu esti si tu fericita pentru mine...Sunt singura in universul asta nesfarsit..nesfarsit de crud...si cat de mult te-am iubit...cat de mult!Doar eu stiu.Si oare lacrimile mele nu mai inseamna nimic?Mi-e dor de zambetul tau..mi-e dor de imbratisarile calde si de ploaia aia...Mi-e dor de momentele petrecute impreuna,doar noi,mai stii?Atunci cand nimic nu conta inafara de mine si de tine.Si inca te iubesc,mai mult decat ma iubesc pe mine,si desi toti sunt impotriva mea,nu mai am puterea sa imi pese,pentru ca nici macar tie nu iti mai pasa...As vrea sa fi acum langa mine,sa radem si sa plangem amandoua,sa ne zicem una alteia ca am fost niste fraiere si totul sa fie ca atunci.Dar nu putem fi la fel,asa-i?De ce nu ramanem mici?De ce timpul trece si imi cicatrizeaza sentimentele?De ce nu mai esti?De ce...?Nu sunt un intreg fara tine...