Memoriez II


Cateodata e greu sa-ti amintesti unele lucruri..chiar daca ai impresia ca ai uitat..dar te bantuie..ma urmareste rasul ala malefic..si stau si ma gandesc cat de inutila ma simt in momente ca astea..cat de tare imi vine sa urlu..si nu pot..ma sfasie din interior..unele sentimente nu o sa se schimbe pentru mine niciodata...din pacate..am nevoie doar de liniste.Imi inchid ochii si-mi vad trecutul altfel...cu ochii cruzi ai copilariei,soarele apare inca..dar se intuneca curand si iarasi uit..
Sezatiile de genu ma sperie..uneori trec de la o stare ok la nebunie,ma inchid in trecut si nu reusesc sa mai ies...ma simt pentru un moment goala pe dinauntru apoi revin rapid la realitate.
Subconstientul meu traieste de fapt in trecut,incercand sa schimbe ceva,incercand sa ma schimbe..si meditez..de ce oare nu sunt altfel..uneori as vrea sa nu fiu atat de sensibila si sa nu ma mai gandesc la ce a fost,sa ma gandesc la ce este,caci prezentul meu e presarat de chestii frumoase si persoane pe care le iubesc si-mi sunt alaturi..si nu inteleg..de ce mereu ma inchid in mine,practic nu pot trece o punte,nu pot merge mai departe pentru ca mi-e frica.Mi-e frica de faptul ca o sa pierd tot..nesiguranta ma sfasie..nu as suporta o alta dezamgire ..It would break my heart.
Si din nou,revin la momentele de acum..inchid iar ochii,il vad pe el..si am un dram de speranta..ca alaturi de el voi reusi sa uit..
Pe 7 decembrie s-au facut 10 ani de cand tata nu ntai e.Inca nu imi vine sa cred.Oare il iubesc mai mult decat il urasc?Ma pierd in sentimente si devin confuza.Doar uneori mi-e dor de el,iar alteori as face orice sa nu se intoarca inapoi.Anii trec,si as vrea sa-l mai vad macar o data,sa-l intreb de ce...