Scrisoare catre copii

Dragii mei copii,

 Imi vine greu sa astern in cuvinte cam tot ce simt pentru voi, dar as vrea sa stiti inca de la bun inceput ca voi sunteti cele mai mari comori pe care le posed si ca nu exista nimeni pe lumea asta pe care sa iubesc atat de mult. Apoi, as vrea sa va cer sa ma iertati... sa ma iertati ca poate nu am putut sa va ofer tot ce v-ati dorit, imi pare rau ca poate nu am zambit tot timpul asa cum as fi vrut sa o fac, imi pare rau daca ati simtit vreodata tristete sau nefericire, neliniste sau durere, dar as vrea sa stiti ca daca as putea vindeca toate momentele grele cu iubirea mea, as face-o cu drag.

 As vrea sa stiti ca am fost cel mai fericit om atunci cand v-am simtit pentru prima data, prima miscare in burtica, prima lovitura zdravana, prima noastra conversatie, au fost momente ce nu as putea vreoddata sa le valorific dar pe care le port aproape de inima mea in fiecare zi si le voi purta si dupa ce voi trece in nefiinta. V-am adorat de prima oara cand v-am tinut in brate, iar durerile nasterii n-au mai insemnat nimic atunci cand am vazut ce minuni are mama. Am tremurat la primul sunet, primul zambet, prima mangaiere, prima data cand mi-ati spus mama, am plans atunci cand am simtit ca nu sunteti bine si am incercat sa va alin toate durerile inca de pe vremea in care nu scoteati niciun sunet. V-am privit indelung noaptea cand vegheam asupra voastra si ma uitam la somnul dulce si la visele frumoase pe care le aveati. M-am bucurat ca un copil la randu-mi cand ati facut primii pasi, prima tumba, primul sezut, primul ras... le pastrez aproape de inima mea si as vrea sa stiti ca nu e nimic ce nu as face pentru voi.

Imi pare rau daca v-am si mustrat sau certat, dar am incercat sa va fac sa fiti niste baieti frumosi, destepti, iar apoi barbati in toata firea de care sa fiti si voi mandri atunci cand veti creste mari. Ati crescut langa oameni care v-au iubit si va iubesc neconditionat, langa oameni ce s-au emotionat la primul zambet sincer, la primul ras in hohote, la prima imbratisare si mi s-au taiat picioarele cand am auzit prima oara "te iubesc". E greu sa fii parinte, cred ca e una din cele mai grele "meserii", pentru ca de multe ori ne-am simtit ca parinti neputinciosi poate in fata vietii, sau a unei raceli si ne-am stresat mai mult decat era cazul si am exagerat de un milion de ori mai mult decat era cazul, doar ca sa stim ca la sfarsitul zilei punem la somn doi baieti sanatosi, frumosi si vioi. Nu cred ca exista cuvinte pe care sa vi le spun ori eu ori tata ca sa exprime cat de mult va iubesc si va iubim, cat de mult am suferit sau poate am plans, dar dupa toate liniile trase, la sfarsit de viata, suntem cei mai impliniti oameni. Va rog doar sa nu ne uitati.




Cu dragoste,

mama si tata.

A Happy New Year, A Happy New Family

   

         A trecut ceva timp de cand nu v-am mai impartasit din fericirea mea, dar am zis ca daca tot se termina anul asta sa imi fac timp sa va urez si voua cate ceva.
     Anul trecut pe vremea asta imi puneam vesnica dorinta arzatoare de sfarsit de an... nu sunt adepta lor in general dar anul trecut am simtit ca trebuie sa imi doresc ceva cu adevarat si cu siguranta ca se va implini. Poate ca o sa ghiciti ce mi-am dorit, dar pentru mine chiar a insemnat si inseamna mult chiar si acum cand intr-adevar simt ca este asa... Mi-am dorit sa fiu fericita si implinita, dar nu oricum ci alaturi de cei pe care ii iubesc si mai cu seama sa fiu fericita alaturi de cel pe care il iubesc si cu cel caruia i-am jurat iubire vesnica pana la capatul zilelor noastre. De ce spun ca anul asta a fost unul bun? Pentru ca a fost un an in care mi-am implinit si mi-am atins cele mai frumoase "puncte" din bucket list : sa-mi intemeiez o familie ar unul din cele mai importante si asta pentru ca pe 3 noiembrie anul asta, familia noastra s-a marit cu inca un membru, baietelul nostru voios si dragalas, Victor. As vrea sa va marturisesc ca nu am mai fost niciodata atat de emotionata si atat de fericita de cand ma stiu, iar faptul ca am reusit sa fac tot ce imi propun ma face sa imi doresc acelasi lucru si pentru anul ce vine.

          Cu modestie va spun si cu mana pe inima va marturisesc ca am 3 baieti pe care ii iubesc si care mi-au facut sarbatorile de iarna minunate, si asta pentru ca anul acesta am fost impreuna...cu totii de la mic la mare si am simtit pentru prima oara in multi ani emotie si fericire.. ce sa mai ne-am bucurat ca niste copii atunci cand am impodobit bradutul, ne-am deschis cadourile emotionati si am avut alaturi parintii, copiii, pe sora-mea, ce sa mai, pe toata lumea. A fost un an magic care a trecut extrem de repede, dar a fost un an plin de momente care mi-au facut genunchii sa tremure, de la cadouri minunate din ceruri, adica vestea ca vom fi parinti, pana la intalnirea nostra cu micutul Victor si integrarea lui in familia noastra. Tudorel a crescut si el atat de mult incat nu-mi vine sa cred ca-l numesc fratiorul mai mare. Suntem fericiti si cu cea mai mare sinceritate asta va doresc si voua, tuturor, toate gandurile bune si calde, sa fiti alaturi de familie si de cei care va fac inima sa tresara, sa fiti fericiti si sanatosi, sa nu uitati sa iubiti si sa iertati si sa va bucurati de fiecare zi ca si cum ar fi ultima.


      Inchei prin a va spune un an nou fericit si fie ca urmatorul ce vine sa va aduca tot ce doriti, de la mic la mare si sa speram ca si la anul vom fi la fel de fericiti, la fel de impliniti.

Serendipity

Life as we know it. Oamenii sunt fiinte care mereu alearga spre fericire, iubire, perfectiune si multe multe altele pe care le considera esentiale in viata. De obicei, sau de cele mai multe ori, atunci cand " ne strofocam prea tare sa ajungem la un anume idea, nu ne iese; sau cel putin mie nu imi iese. Asa ca m-am oprit din disperarea de a gasi ce e mai bun pentru mine si m-am oprit la ce aveam deja in viata mea. E destul de dificil sa tragi o linie la un moment dat si sa te intrebi ce anume ai facut pana acum in viata. Nu am facut multe. De fapt nu am facut mai nimic. Mai nimic din tot ce inseamna tipare si obisnuit. Mi-am scaldat sufletul in familie si in radacinile ei, pentru ca am simtit ca ma va implini. Au fost intotdeauna acolo pentru mine: cand am avut nevoie de un parinte, o sora, o prietena. E urata singuratatea. Foarte urata chiar... desi la un moment dat nu imi doream altceva pentru ca simteam ca singuratatea ma defineste cel mai bine. Apoi, Tudor a aparut in viata mea, iar baietelul meu mi-a schimbat tot univerul, mi-a dat peste cap toate ideile si planurile, dar nimic nu a fost in sens negativ. Am invatat atat de multe... printre care sa ma si bucur ca un copil de tot ce imi ofera lumea asta, de tot ce imi ofera familia, propriul copil.. si m-am bucurat de prima data cand propriul meu copil m-a privit in ochi, sincer si mi-a spus "mama", de primii pasi, de primul zambet, de primul " teiubesc, mami" care mi-a dat peste cap toate principiile legate de iubire, de prima " despartire mai lunga de cateva minute si de primul " mami, nu pleca" care iti sfasie fiecare celula din corp. Si inveti ca viata nu e deloc ca-n filme. E cu mult mai frumoasa. Mai frumoasa si mai provocatoare, plina de surprize. Se spune ca lucrurile bune li se intampla celor care asteapta acest lucru si care nu se pripesc sau dispera dupa asa ceva. Ei bine, nu e chiar asa. Trebuie sa tragi si tu putin de tine. Trebuie sa muncesti, sa inveti, sa fii mandru de tot ceea ce faci, prin munca si dedicatia ta. Pana anul trecut ma infundasesm in munca, munca si iar munca. Obsesia de a face totul perfect si de a trage de mine, de a-i convinge pe oamenii din jurul meu ca pot face totul mai bine imi acaparase la un moment dat atentia. Si a meritat pentru perioada respectiva, dar apoi mi-am dat seama ca sunt mai multe lucruri pentru care merita sa te strofoci. Asa am invatat din nou sa iubesc. Sa ma iubesc pe mine, pe tot ce fac, sa realizez ca nu le pot face pe toate perfect desi mi-as dori sa pot face si asta, dar cel mai important.. sa realizez ca oamenii care mi-au fost mereu aproape, putini, dar de calitate, sunt cei care ma sustin indiferent de ce as decide. Am invatat sa imi iubesc familia mai mult si sa-l iubesc pe cel de langa mine cum nu am mai facut-o niciodata pana acum. Am simtit in sfarsit ca ma maturizez oarecum si ca am inteles care este scopul meu in viata. Poate.. doar temporar, dar am imbratisat fiecare bucurie, fiecare zambet de dimineata, fiecare " Esti frumoasa", fiecare " Te iubesc" care nu mai e la fel ca inainte, venind din partea oamenilor pe care ii iubesc, mici si mari, fiecare moment pe care viata mi-l ofera. M-am bucurat de toti oamenii pe care i-am intalnit in ultimul an si care mi-au schimbat ideea de prietenie si devotament si m-am bucurat de fiecare veste. Si au fost numai vesti bune. M-am bucurat sa fiu mama a doua oara, de data asta trecand prin toate momentele.. frumoase si momentele dificile alaturi de familie. Euforie, emotie, mood swings, privirile oamenilor din jur, bucuria si fericirea noastra de parinti. Totul s-a schimbat si cum am mai spus-o si in alte dati, viata iti ofera fix ce iti trebuie, trebuie doar sa stii sa-ti valorifici comorile si sa nu renunti niciodata la vise sau la speranta. Sentimentul de "mi-am gasit linistea, fericirea pentru totdeauna" nu l-as putea exprima prin cuvinte, pentru ca n-as putea sa transmit ce simt acum. Simt doar ca sunt un om fericit. Cea mai fericita fiinta din lumea asta. Eu si cei 3 baieti ai mei.

De ce te iubesc?

De ce iubim? De ce iubesc sau mai bine de ce te iubesc? A trecut atat de mult timp de cand n-am mai simtit ca sunt fericita incat nici nu-mi mai gasesc cuvinte sa descriu ce simt. Fericrea asta e atat de sensibila si se poate duce sau estompa atat de usor incat nici nu stii cum sa o tratezi. Ei bine, fix in momentul in care nu te astepti, iti bate printul la usa, iar tu trebuie sa fii pregatita sa-i arati ca esti intr-adevar printesa pe care o cauta. E frumos sa iubesti si e frumos sa fii iubit, e superb sa simti ca viata are si parti bune si te poate surprinde chiar daca nu te astepti.
E atat de simpatic totul, nici nu imi vine sa cred. M-am indragostit de tine intr-o clipita si stiu ca o sa fim impreuna pana cand o sa ajungem mosuleti si chiar si-atunci o sa radem de tinerele generatii care abia isi gasesc dragostea, pustani fiind. M-am indragostit de zambetul tau molipsitor care ma duce cu gandul la vacanta, relaxare si fericire, la o viata lipsita de griji, la multe zambete si multe multe momente pe care n-as putea sa le descriu in cuvinte, pentru ca as deteriora sensul si semnificatia lor prin cuvintele mele putine. Te iubesc pentru ca ma faci sa fiu un om mai bun, un parinte mai bun si ma faci sa-mi doresc sa lupt pentru tot ceea ce imi propun. Cu tine, visele mele nu mai pare de nerealizat, ci mai degraba ma faci sa lupt ca sa-mi ating fiecare tel. Te iubesc de o mie de ori mai mult cand ma enervezi si ma superi, pentru ca ma faci sa realizez ca o sa fii acolo orice s-ar intampla; daca o sa cad, ma ridici, iar daca e sa castig vreo batalie cu mine insami, esti acolo sa te bucuri cu mine de toate lucrurile frumoase. Ma faci sa cred ca exista cate ceva bun din fiecare si ma faci sa-mi accept defectele si sa realizez ca totul poate fi pus intr-o alta lumina daca chiar iti doresti sa vezi asta. Sunt on om incapatanat si orgolios, absurda aproape tot timpul si uracioasa atunci cand sunt suparata, dar cumva uitandu-ma in ochii tai stiu ca vreau sa zambesc mereu si sa te iubesc cu toata fiinta mea. Meriti totul, de la cer pana la pamant si inapoi, un infinit de fericire si bucurie, pentru ca oferi atat de multe si ai o inima atat de mare, cum n-am mai intalnit. In bratele tale imi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata, vreau sa te sarut de fiecare data cand esti langa mine, vreau sa te iubesc si sa te dragalsesc chiar si-atunci cand nu ar trebui si o sa te iubesc pentru tot restul vietii mele pentru ca m-ai invatat pe mine sa iubesc si pentru ca meriti mult mai mult decat iti pot eu oferi. Dar tot ce stiu e ca o sa fiu acolo, indiferent de zi, indiferent de situatie si orice provocare ne-ar oferi viata asta, stiu sigur ca impreuna cu tine, orice este posibil. Tine-ma de mana pana la asfintit!

Blindess in my soul

M-am uitat cumva in trecut si mi-am desenat o schita cu toate momentele din viata mea, bune, rele, de tot felul. Mi s-au intamplat atat de multe in ultima vreme incat am uitat sa le cantaresc si sa pun in lumina pe cele bune. Am privit recent si m-am focusat doar pe cele negative si am simtit automat ca-mi pierd mintile. De ce spun asta? Nu m-am mai bucurat de nimic, nu am mai zambit, am incercat sa ma izolez intr-un colt din mintea mea si-am ramas doar intre 4 pereti goi, fara nici o poveste, fara trairi, fara nimic. Am ajuns iar in postura de a fi eu cu mine. Si intr-un moment de luciditate am spus stop... Nu mai vreau tristete, intuneric sau orice altceva care sa ma faca sa ma faca sa cred ca sunt singura pe lumea asta. Si m-am ridicat.. din nou si din nou si din nou si parca universul vrea sa ma loveasca, dar n-am sa il mai las de data asta. M-am decis sa privesc partea plina a paharului desi de cele mai multe ori m-am dezamagit. Am realizat ca nu sunt eu problema si ca fac orice-mi sta in putinta sa imi cladesc o viata frumoasa. Nu pot schimba lumea si nici mentalitatea unora dar imi pot crea fericirea in lumea mea. Cu mana pe inima, sunt un om implinit.

Rise from the ashes

        Suntem oameni, suntem buni si suntem rai si cateodata nu realizam cat de mult cantaresc actiunile noastre. Luptam in fiecare zi cu demonii din adancul sufletului si exista situatii cand nu ne dam seama cand ranim pe cineva chiar si cu cateva cuvinte aruncate in aer.
       Suntem robotii fortati de societate sa-si inhibe sentimentele si actiunile benefice bunastarii vietii pe care am vrea s-o avem, ne e teama sa fim sinceri cu noi insine cateodata, ne e teama sa iubim, sa fim fericiti, pentru ca fugim de nefericire si dezamagiri. Luptam in fiecare zi cu lupii din jurul nostru si sunt si batalii pe care le pierdem inevitabil cu viata, ca deh asa trebuie uneori, dar ce e important e sa stim sa constientizam ca e doar o batalie, nu e razboiul cu insasi viata.
       De multe ori m-am aflat in situatia de a simti ca totul se prabuseste in jurul meu, si nu de multe ori am avut impresia ca tot ce mi se intampla e rau desi poate circumstantee indicau altceva, dar pe parcursu vietii, incet, incet am ajuns a concluzia ca si in lucrurile negative intalnite in viata de zi cu zi exista si parti bune, sau parti din care poti invata sa te ridici, sa tii capul sus si sa zambesti asteptand o noua provocare. In felul asta pot spune ca am ajuns sa fiu un om puternic, sau cel putin creierul meu a constientizat ca nu e poti avea pe toate, dar asta nu inseamna ca nu poti spera la ceva mai bun in ziua urmatoare. Roboti sau nu, trebuie sa ajungem sa ne bucuram si de zilele senine, de prieteni, de familie, iubiti si tot ce e bun pe lumea asta. Da, aripie ingerilor pot fi frante dupa numeroase batalii, da suntem oameni si gresim, dar trebuie sa stim sa ne cerem si iertare noua insine in primul rand ca sa putem trece peste toate hopurile. Nimeni nu spune ca e usor sau ca a fost vreodata usor, la urma urmei parca a ramas cumva intiparit in mintea nostra ca asa ar trebui sa fie.
         Dar oare nu avem si noi ceva de spus in privinta asta? Ba eu cred ca da si putem schimba multe daca ne uitam si a cei din jurul nostru si daca luptam pentru tot ce inseamna entitatea noastra. Lumea e crea, cruda, nemiloasa si e in stare sa te calce in picioare atunci cand ai cazut, dar nimeni nu-ti poate ua demnitatea si tot ce crezi pana in punctul maxim.
         Asa ca, voi, toti oamenii frumosi, plini de calitati si puternici din lumea asta, nu disperati, in orice moment aveti pe cineva mereu anga voi, daca nu fizic, spiritua cu siguranta. Sunt aici, sunteti acolo si asta e tot ce conteaza.


Crede in tine.

Ce e iubirea sau de ce iubim!?

          " Ce este iubirea? " o intrebare care intotdeauna e in mintea fiecaruia dintre noi, o intrebare la care uneori nu stim sa raspundem sau mai degraba nu ii putem gasi un raspuns care sa reflecte in totalitate sensul pe care il are cu adevarat. Asta va fi o postare in genul ce cred eu ca este cu adevarat si e pur din opinie personala.
Si dupa cum urmeaza, iubirea sau dragostea poate fi de mai multe feluri: iubirea fata de familie sau prieteni, iubirea fata de iubit/a, sot/sotie samd sau iubirea fata de proprii copii. Ideea de baza e ca ne nastem ca sa atingem apogeul iubirii si de creem un scop din a reusi sa simtim un sentiment acre sa ne copleseasca existenta. De ce iubim? Pentru ca vrem sa ne simtim intregi ca fiinte in lumea asta care parca in ultima vreme a uitat sa zambeasca si sa fie fericita.
          Iubirea este sentimentul suprem pe care am ajuns sa il ating in viata asta sau cel putin asa mi-a soptit inima ca am facut-o.
         Iubirea este un tel pe care ni-l intiparim in inima si minte inca de cand vedem pentru prima data timizi lumina zilei atunci cand ne nastem si incet incet, pe masura ce inaintam in viata ajungem sa simtim din ce in ce mai mult felurite sentimente, printre care... si iubirea. Prima data ne indragostim de glasul duios al mamei, de privirea ei blanda si de vocea heruvimica atunci cand ne sopteste ca suntem cea mai de pret comoara, si da, prima data i-am spus mamei " Te iubesc " si copil fiind am simtit ca e cel mai frumos lucru pe care ti-l poate oferi existenta- sa ajungi sa simti cu toata fiinta ca-ti iubesti parintii, apoi, desigur fratii si surorile.
          Depasesti cumva stagiul copilariei si ajungi sa-ti faci prieteni - putini, dar pe care ii vei avea o viata intreaga. Un alt fel de iubire, un alt fel de simt, o iubire care nu se poate masura in cuvinte fara valoare si sincer nu ma simt in stare sa descriu in cateva randul sentimentul de afectiune (putin spus) pe care il am fata de prietenii cei mai valorosi. si-am trecut prin foc, bucurii, lacrimi ( de tristete sau bucurii), ne-am batut in cuvinte grele iar mai apoi am realizat ca numai impreuna suntem un intreg, si impreuna putem depasi orice frica si orice obstacol care ne-ar face nefericiti. Prietena mea, prima mea iubire si cea care are in inima mea un loc pentru eteritate, pentru ca oricum am fi si oriunde ne-am afla tot suntem in mintea celeilalte, chiar daca timpul nu reuseste niciodata sa ne tina partea.
           Ajungi sa te maturizezi, incet, dar sigur si in viata fiecaruia dintre noi, mai devreme sau mai tarziu apare "el"sau apare "ea ". Si in momentul ala realizezi ca tot corpul tau, tot ce esti pana in momentul ala trece la un alt nivel. si-ncepi sa simti- nu stii exact ce- dar pe zi ce trece ajungi sa zambesti mai mult, ajungi sa crezi ca-ti poti depasi conditia umana si ca poti sa-ti implinesti primul vis: sa iubesti.
         Si iubesti... si iubesti atunci cand te trezesti dimineata la prima ora, si nu conteaza ca ai dormit putin sau mult, dar primul gand va fi intotdeauna pentru persoana ce ti-a "umblat" la ticaitul inimii. Si privesti pe fereastra si soarele nu ti se pare ceva sec si simplu, ti se pare ca parca si el danseaza cu toate ganduri-le tale incurajandu-te sa traiesti ziua respectiva ca si cum ar fi ultima- si ultima intr-un sens pozitiv. Si simti ca toate celulele din corpul tau iti zic ca esti un om diferit de ziua de ieri, pasesti spre o alta incapere si simti cum fluturii din stomac iti inunda tot sufletul cu bucurie. si realizezi ca viata a fost atat de darnica cu tine.. si traiesti clipa...
         Iubesti atunci cand in ochii celuilalt iti vezi jumatatea buna, pentru ca cealalta jumatate, parte negativa din tine, e infima in ochii lui (ei ), si simti ca ai inceput un nou capitol din viata ta, unul care ai vrea sa dureze pana vei incepe o alta viata pe un alt taram. Iubesti atunci cand zambesti in fiecare zi cu pofta si iubesti atunci cand plangi de fericire ca ai auzit prima oara " Te iubesc"si simti cum fiecare particula din corpul tau se bucura cu tine- un moment pe care il pastrezi in suflet, il inchizi in cufarul de sentimente si astepti a doua oara, mai emotionat ca niciodata sa auzi din nou, si din nou, si iti doresti sa auzi in fiecare secunda si in fiecare moment doar ca sa te poti agata de sentimentul ala cat mai mult.
          Iubirea iti poate deschide poarta spre perfectiune, o perfectiune umana dintre doua fiinte care ajung sa depaseasca tot ce e in jurul lor prin simplul fapt ca si-au contopit sentimentele intr-o singura entitate.
          Iubirea poate insemna si suferinta atunci cand mintea iti otraveste gandurile, si ca un om nebun, fara-de-minte, ajungi sa pierzi- atunci realizezi ca tot ce ai acumulat pana atunci ramane in cufarul tau si astepti sa mai fie deschis inca o data. Iubirea e cruda si amara, e dulce si glorioasa si trebuie sa alegi exact cum vrei sa fie. Pentru ca stii, poate fi exact asa cum iti doresti daca asta e ce vrei cu adevarat.
          Robotizandu-ne in ultima perioada, ajungem sa uitam sa fim oameni buni, deschisi, iubitori, ajungem sa uram tot ce e in jurul nostru uneori fara nici un motiv, de cele mai multe ori ne gasim scuze... unele care conteaza altele.. care nu si uneori, doar de dragul situatiei si doar de dragul normalului ajungem sa confundam sentimentul asta de dragoste.. si spunem "Te iubesc"ca o caseta stricata care a uitat sa mai rosteasca si altceva.
         Mi-am dorit multa vreme sa nu mai iubesc... sa fiu un om rece, vertical, de neatins sentimental pentru a nu putea fi doborata de oamenii rai din jurul meu, dar cumva, universul "mi-a scuturat" pe gene un miracol, o minune care sa lupte cu toti demonii din interiorul meu si sa ma faca sa simt din nou- asa am ajuns intreaga. Apogeul sentimentului de iubire a aparut atunci cand am devenit mama. Nu mi-ar ajunge toate expresiile de pe lumea asta si-nc-o lume sa va descriu ce simt in fiecare zi. Nu am iubit niciodata mai mult decat o fac acum si simt si va marturisesc ca nu sunt un om intreg, dar dragostea pe care o primesc de la fiul meu umple toate golurile din inima mea incat uneori am impresia ca nu am nevoie de altceva pe lumea asta, simt ca as putea muri in orice moment ( metaforic vorbind ) si as putea sa fiu cel mai fericit individ de pe planeta asta.
        Si totusi... tu de ce iubesti?
       

Cliseu

       
  S-a mai dus o parte din noi o data cu sfarsitul verii. S-a dus mirosul proaspat al soarelui care ne magaia crestetul, umerii goi si zambetele perfect pictate pe chipul nostru. Asfintitul pare mai rece si mai distant, parca s-a creat o noua lume in jurul nostru, una care pare nesigura pe moment.
Imi lipsesc diminetile de vara cand ne trezeam impreuna atinsi maiastru de caldura gingasa a soarelui, imi lipsesc ploile scurte de vara cand alergam fericiti ca doi copii care s-au afundat in universul copiilor.
          Totodata toamna asternuta pe poteca noastra pare ca aduce un nou inceput care sa ne marcheze un alt capitol in povestea noastra. Padurea isi schima incet incet mantaua si se pregateste si ea sa fie colorata intens de toamna ce bate la usa.
          Mi-as dori ca inceputul asta sa ne ofere la fel de multa fericire ca toate momentele pe care le-am petrecut impreuna urmarind rasaritul si marea linistita care ne completa povestea.
Privesc ploaia si parca contureaza o melodie trista care-si ia ramas bun de la vara care s-a dus mult prea repede anul asta, si totodata ludic ii ureaza bun venit lui "septembrie" care urmeaza sa ne ghideze spre o alta sfera a fericirii.
           Totusi, tu pari neschimbat, ai aceiasi ochi blanzi, acelasi zambet cald, inca esti invaluit de fericire si asta e un lucru bun. Cliseic as putea spune si stii foarte bine ca sunt genul de persoana care uraste cliseele, mai ales pe cele emotionale, dar cumva accept situatia asta si ma simt confortabil.
          Daca stau bine sa ma gandesc parca nu i-as ura inca  bun venit lui septembrie pentru ca asta ar denota ca ma complac cu toate schimbarile care apar odata cu instalarea toamnei si asta nu inseamna doar noi procese, inseamna degradare, tristete, pana si natura din jurul nostru ne oglideste ca-si schimba mantaua.
          In final, va trebui sa ne complacem cu tot ce avem in jurul nostru si sa incercam sa depasim " raceala" care ne inconjoara si sa ne "incalzim" cu sentimentele calde pe care le avem de impartasit, sa ne bucuram si de ploile reci, de soarele timid, de asfintitul care inca ne picteaza un zambet, de rasaritul care inca ne face sa ne simtim romantici.
" Wake me up when september ends " !

         

Speranță

Astăzi: prezent, revelație. Privesc in urmă, calibrez și cântăresc timpul care a trecut... atat de repede, atat de rece, atat de subit. realizez, visez, regret, sper si-mi deschid ochii din visul adânc. Îmi dau seama ca prin tine, nălucă zămislită din propria-mi minte tulbure, am învațat să disprețuiesc tot ce-i rău pe lumea asta, am învățat să urăsc să greșesc și să "arunc un banuț în fântâna infinită de dorințe" pentru fiecare pas greșit intâlnit în poteca infinită a vieții. Prin tine am reușit să realizez că eu, un om limitat de viață, mă pot schimba complet dacă asta-mi poruncesc. Am reușit să creez un nou " eu " care încearcă să zâmbeasă, să se bucure chiar și de un soare timid într-o dimineata rece de septembrie, am învățat din nou ce este fericirea și i-am găsit o nouă definiție. Ce e fericirea? Fericirea este o cupă infinită de viață, vise, realizări si țeluri, este apogeul existenței umane, este locul în care îți zâmbește sufletul, este raiul în care viața nu are limită, ci are stagii. Ne naștem pentru a putea fi fericiți și pentru a reuși să ne depășim condiția umană. Fericit fiind ca om al universului ăstuia, am ajuns să-mi doresc cu trup, suflet și minte să zămislesc doar fapte bune și zâmbete pe chipurile firave a prea-iubiților mei apropiați. Nu neg că mi-au curs și lacrimi de tristețe, dar în viață trebuie să înveți să le pictezi pana ajung lacrimi de fericire. Și-am șters din "baza de date" toate sentimentele de ură și respingere, sentimentele care copleșeau de multe ori gândurile mele bune și mărturisesc din adâncul inimii că nu m-am simțit niciodată mai împlinită ca acum. Inima mea bate din nou, iar zâmbetul sincer al copilului de lângă mine mi-a întregit sufletul pierdut de multă vreme. "Iubirea e crudă cu cei puternici" dar totodată e dulce ca mierea cu cei care se ridică și luptă. Sunt un om împlinit!! Tu ce fel de om vrei să fii?

In oglinda - Confesiuni in miez de noapte

As fi vrut de mult sa-ti spun cate ceva, dar de fiecare data cand am vrut sa fac asta cumva m-am temut de
cum vei reactiona, dar azi, pentru un anume motiv, am decis ca o confesiune ti-ar prinde bine.
Te-am vazut azi zambind si pentru prima oara de cand traiesc am vazut ca zambesti sincer si m-am bucurat sa te vad asa.
Stii.. esti genul de persoana care de obicei prefera sa se ascunda intr-o carapace de nepatruns unde nimic nu trece, fie ea fericire, bucurie, tristete... nimic. Am stat si m-am gandit, oare ce raza de soare ti-a mangaiat chipul azi, oare te-ai uitat in ultimul timp sincer in ochii tai sa vezi cat de mult te poate schimba o zi in care esti sincer cu tine si recunosti ca momentele frumoase sunt si ele binevenite?! Mi-as dori sa te vad asa mai des, emanand voie buna si o aura care ar face invidiosi o multime de indivizi. Intotdeauna ti-am admirat personalitatea de neatins si atitudinea de om puternic, vertical, dar rece. Atat de rece incat uneori am impresia ca-ti iubesti singuratatea si locul rece de pe perna ce sta langa tine. Noaptea, uneori, te mai privesc sa-ti urmaresc pulsul si gingasia si as vrea sa-ti zic c-ai inceput sa visezi din nou si asta inseamna ca ceva se intampla in universul ala al tau. As vrea sa felicit persoana care a reusit, cu siguranta a meritat.
N-as vrea sa te sperii sau sa-ti zic ca e neaparat ceva permanent, stii cum e vorba aia, dragostea e un joc periculos, mai ales daca e jucat de cine nu trebuie, dar as vrea sa-ti incurajez schimbarea si sa-ti zic sa nu uiti sa fii om- nu ca n-ai fi- dar partea sensibila a ta n-as trebui sa dispara. Mi-as dori sa te vad plangand de fericire din nou, am si uitat cand te-am vazut ca te-ai bucurat ultima data de o raza de soare, de chipul tau frumos, de prieteni, de distractie, de altceva inafara de bula aia mica in care esti mereu.
Stii ca nu ma insel niciodata si sper ca si de data asta sa ma iubesti la fel de mult ca pe jumatatea cealalta, la urma urmei suntem suflete pereche, iar dragostea mea fata de tine va ramane la fel.
Nu ma uita si de data asta.

                                  

Jurnal de buzunar

       Un tumult de sentimente, o durere in suflet si-un zambet nevinovat. Asta simt in ultimul timp. Simt ca ma topesc pe picioare uneori, dar nu indraznesc niciodata sa cad sau sa renunt, nu-mi pot dezamagi familia, dar vine un moment in care mi-as dori sa ma inchid intr-o camera mica doar ca sa pot suferi in liniste. Si chestia asta, e mai mult o chestie care ma macina in interior. Nu pot sa sufar si nu vreau sa sufar atunci cand toti ma privesc, ma vor crede slaba, fara aparare si imi vor plange de mila. Si nu sunt perfecta, nu am o viata perfecta, dar imi doresc o familie. Atat as vrea, as vrea un umar pe care sa plang, un umar pe care sa-mi astern bucuriile, fericirea, si in acelasi timp un suflet care sa vada in fiul meu, exact ce vad si eu: o lumina si o inocenta care efectiv te face sa tremuri, o privire care inmoaie pe oricine, numai pe cine trebuie nu. Si-asta e un urlet surd, pentru ca n-as avea curaj.. nu am curaj sa... nici nu mai conteaza, nici nu as vrea sa ma mai gandesc la zilele innorate, as vrea sa le vad doar pe alea senine si fericite, as vrea sa am timp sa fiu o mama mai buna, mi-as dori sa nu mai dorm si sa-mi petrec timpul cu fiul meu, mi-as dori sa fie mai usor, si mi-as dori sa nu ii mai vad durerea in privire, caci doar eu o pot vedea. Si astazi o luam de la inceput, cu bucurie si lacrimi, cu determinare si curaj. Am jucat o piesa care nu avea nicio replica, si am cantat o melodie ca pentru surzi, dar ce nu stiu ei, e ca atunci cand zambesti si mergi inainte cu demnitate, nu te poate opri nimeni
     Si pe calea asta, as vrea sa le multumesc oamenilor care cred in mine, si totodata as vrea sa imi cer scuze fata de toti prietenii pe care ii neglijez, nu o fac din placere, ci pentru ca nu pot fi prezenta peste tot si in acelasi timp as vrea sa le multumesc si oamenilor care dupa 14 luni de cand sunt mama inca au dubii ca voi fi vreodata o mama buna. Si as vrea sa va spun ca nu am pretins niciodata c-as fi sau ca sunt sau ca incerc sa fiu perfecta, dar stiu un singur lucru: iubirea pe care o impartasim nu poate fi depasita de nimic, nici de rautati, nici de barfe sau orice altceva, pentru ca voi, sunteti atat de imaturi si fara suflet incat nu va puteti inchipui ce inseamna sa ai pe cineva atat de pur si nevinovat langa tine, el este singurul motiv pentru care lupt sa fiu un om mai bun, pentru el ma lupt cu voi si insultele voastre, iar lupta, e una mentala, pe care, apropo, am castigat-o dinainte de-a o-ncepe. 


Cu sinceritate...

O lacrima si-un adio?

Draga singuratate, draga straine,

             As putea spune ca nu mi-a fost dor de tine, as putea spune ca ma tin cu dintii de tine atat de tare incat am impresia ca vom ramane impreuna pana la sfarsit. Si undeva ego-ul meu tampit nu ma lasa sa te alung, undeva in surdina as vrea sa urlu si sa spun ca as vrea sa fie diferit. Stii, tu straine, eu cred ca tu poti vedea sufletul meu. O voce far' de sunet si fara cuvinte care ar putea sa-mi faca inima sa fie impacata. "Am pacatuit" am tacut atat de mult incat suferinta pare doar o alinare, nu mai pot sa ma bucur de nimic, desi lupt atat de tare cu demonii din capul meu. Si-as vrea sa iti spun ca ma doare cand nu vezi lumina din ochii mei, as vrea sa stii ca sufletul mi-e gol si as vrea sa stii, tu, ca as vrea sa-mi vezi lumina din spatele fumului astuia gros. Sunt straina in toate universurile voastre si caut rasaritul si cumva, il gasesc, dar vezi tu, imi rapesti fiecare raza, pentru de fiecare data ma gaseste "ea"pe mine, dar cumva imi alungi visele. Si-am crezut ca luptam impreuna, am crezut ca esti aici, am crezut ca tu, straine ma auzi cumva mai bine. As vrea sa strig in gura mare ca am nevoie de o amarata de imbratisare care sa insemne ceva, as vrea sa imi zambesti mai des pentru ca o simti, nu pentru ca toata lumea  o face, as vrea sa ma vezi dincolo de ambalaj, as vrea sa simti o clipa ce simt eu, una singura si-apoi te poti intoarce in lumea ta. In lumea in care poti trai fara sa ai nicio grija. Dar nu ai vrea, asa-i? Vezi tu poate ca nici nu gandesc ce-ti scriu, caci de mult nu ti-am mai scris, si stii, lumea chiar crede ca sunt bine. Si sunt bine, dar ma simt atat de goala pe dinauntru incat nu mai stiu ce simt. Zi de zi vad in jurul meu... si vad multe pe care le-as schimba, dar nu o sa o fac.. si stii de ce? Pentru ca misiunea mea e sa iubesc tot ce-i zamislit cu dragoste, si vezi tu, e doar o singura fiinta care imi alina o parte din suferinta, pentru ca doar atat stie... n-o sa plece, nu o sa ma tradeze, dar nu ma poate intregi intru totul, desi cred ca as putea sa-mi pacalesc mintea, as putea sa-i zic sa-mi inchida infinitul. Pare imposibil, nu-i asa?
              As vrea sa stii ca as vrea sa ma duc si sa-i urlu in fata ca o dispretuiesc, ca nu sunt deloc cum isi imagineaza, as vrea sa-i spun ca nu vede decat ura, cand nici nu ar trebui s-o simta, dar vezi tu, am sa-mi pastrez crampeiul de fericire pentru mine. Si stii de ce? Pentru ca desi am o aripa franta, inchei scrisoarea asta zicandu-ti ca mi-am sters lacrima, mi-am salvat ultima rasuflare, am zambit, cantecul trist s-a terminat, caci vezi tu, nimic nu ma poate dobori, nici macar tu. Acum imi pot inchide ochii linistita, si nu in modul sinistru si trist, in modul visator si frumos, pentru ca nici macar tu nu-mi potifura fericirea... nici macar tu.. nici macar voi...

                                                                             
                                                                       Cu drag va dau uitarii pana data viitoare.

Dulcele amar al amintirilor noastre...

Inca o noapte, inca o zi, inca o saptamana. Trece timpul atat de repede incat nu mai stiu de mine. In ultimul timp am uitat de ce inseamna sa fiu eu insami si am privit 'outside the box'. Mi-am daruit viata si tot ce inseamna fiinta mea pana la maduva copilului meu, un inger care mi-a mangaiat ranile si m-a adus cu picioarele pe pamant. In fiecare zi ma iubeste, ma mangaie, imi strege lacrimile de durere si neputinta si nu renunta. E atat de mic si totusi simte cand ma doare. El e confidentul inimii mele, caci dinainte sa apara in lumea de ' afara' imi cunoaste durerile. Inca sper ca o sa avem o viata minunata impreuna... si oricat de greu ar trece unele zile stiu ca prin el, totul e bun si armonios. E atat de multa lume rautacioasa.... atat de multe priviri veninoase, atat de multe critici si barfe... si asta doar pentru ca am indraznit sa am curajul sa-mi daruiesc un suflet pur care sa-mi lumineze zilele...'si ma doare atat de tare, puiule, ca ei nu pot sa vada cat de special esti tu...imi pare rau ca lumea nu vede prin ochii mei bunatatea de care dai dovada si ma doare ca desi esti mic si n-ar trebui sa suferi, o faci odata cu mine doar ca sa-mi usurezi suferinta'. Nu m-am privit niciodata ca fiind deosebita sau speciala, dar inca sper ca lumea va fi mai buna. Am fost un om rau, dar Tudor mi-a redescoperit latura luminoasa.'Si-mi pare rau ca nu-ti pot darui decat dragostea mea. Iarta-ma."

I love you, pumpkin!

"De multe ori am incercat sa-mi ascund privirea de 'soimii' care ma vaneaza. Si cateodata aveam impresia ca-mi fura pentru o clipa sufletul, iar cand mi-l inapoiaza, nu mai e la fel. Am incercat sa accept oameni care ma ranesc zi de zi, cu sau fara voia lor, dar inima mea a fost puternica. Am incercat sa ignor toti norii negri ce se mai abat la fereastra mea, dar uneori tristetea se asterne pe pleoapele mele prea incercate de vreme. Imi spun zi de zi in gand 'Lupta!' si ma motivez sa zambesc si sa desenez un zambet in inima mea. De multe ori as vrea sa plang, sa urlu, de multe ori tanjesc dupa fericire si alinare, de multe ori ma oftic, de multe ori zambesc ca o fanatica fara sa-mi dau seama. De cele mai multe ori ma trezesc din toate visele bizare si realizez ca detin controlul si detin secretul fericirii. Pacat ca lacatul nu se deschide atat de des cum mi-as dori. Cavalerul meu a sosit si nu mai pleaca. Viata e frumoasa daca vrei sa fie asa."

Endless love

Ziua de 28 februarie va ramane cea mai fericita zi din viata mea. De ce? Pentru ca atunci a aparut pe lume Tudor, baietelul meu.
Desi am doar 19 ani si am facut mult prea multe lucruri pe care le regret in viata asta el e singurul "lucru" pe care l-am facut bine. Am ales sa-l pastrez in ciuda situatiei in care ma aflam. Ne-am ascuns amandoi timp de 8 luni si o saptamana pregatindu-ne sfios venirea pe lume. Timpul a trecut repede si desi toti din jur nu si-au dat seama a venit momentul neasteptat si am aparut pe lume.
Intr-o dimineata confuza, nesigura am inceput sa ne pregatim timid de venirea pe lumea asta amara. Totul a trecut asa de repede ca parca nici n-a durut. A fosts doar o bucurie care nu are cuvinte, o fericire cum nu exista pe lumea asta. Am aparut neprevazut si incet incet lumea a aflat. Rautacioasa si urata, lumea ne-a condamnat si nu ne-a dat sanse speculand tot felul de lucruri. Doar noi amandoi stim ce istorie ne leaga: prima bataie a inimii simtita pe sira spinarii, primul piciorus care a incercat sa dea de veste ca crestem incetisor fiecare zi in care imi spuneai sa nu renunt chiar daca pare greu..si nu parea greu fiindca te aveam pe tine tinandu-mi inima in palmultele fragile si ingrijind-o ca sa fiu puternica.
Se spune ca bucuria vine din lucruri marunte. Datorita tie, piticule, sunt un om implinit. Ma faci fericita cu fiecare zambet, fiecare privire prin care imi transmiti iubirea ta uriasa. Ma faci fericita in fiecare secunda si ma intaresti. Ma faci sa fiu puternica si sa nu ascult de nimeni din jurul meu care vorbeste doar prostii. Ma faci sa vreau sa fiu o persoana mai calda, mai matura si mai responsabila. Esti motivul pentru care imi doresc sa lupt pentru principiile mele si motivul pentru care traiesc. Iti multumesc ca ma iubesti, ca nu ma judeci si ca incerci sa ma faci sa am mai multa credinta in propria mea fiinta. Nu pot sa iti spun cat de mult te iubesc, caci infinitul ar fi gelos. Zi de zi te privesc crescand si nu imi pot imagina nici macar o secunda fara sa te vad, fara sa te aud..Impreuna invingem tot ce-i rau in jurul nostru si ne inchidem intr-un cerc de iubire ♥ .
Au trecut deja aproape 4 luni in care iubirea noastra s-a amplificat. Incet incet si cei din jurul nostru s-au molipsit de dragostea noastra si s-au indragostit intr-o clipa de piticul prietenos. Nimic nu mai parea dificil si nici nu pare, pentru ca esti acolo mereu. Am uitat sa plang de tristete, am uitat sa fiu suparata si trista, am uitat ce e durerea si neputinta. Nu m-ai lasat sa cad si sa nu ma mai rdic. Mi-ai sarutat lacrimle si mi-ai spus ca ma iubesti inca din primul mnut cand te-am tinut la piept. Impreuna suntem de neoprit. Ce mai conteaza privirile ironice ale celor ce nu ne inteleg. Noi ne bucuram de fiecare zi frumoasa si crestem impreuna. Te iubwsc te iubesc te iubesc te iubesc pana la infinit si dupa infinit. Esti tot ce am mai scump pe lume!

Îți mulțumesc!

Ai apărut în viaţa mea pe neaşteptate si  totuși ai reuşit sa mă faci sa fiu un om mai bun.Ai reuşit sa-mi deschizi inima si sufletul si datorită ţie am ajuns ce sunt în momentul asta. Nu exista nimeni pe lumea asta care sa te iubească mai mult ca mine. Si tine minte..sunt persoana care indiferent de ce-ti va oferi viata..va fi acolo langa tine. Voi fi umărul pe care vei putea plînge si îţi voi deschide bratele la fiecare bucurie pe care viata ti-o va oferi. Inainte sa apari in viata mea am gresit mult fata de toata lumea din jurul meu..am gresit cel mai mult fata de tine...dar cu toate asteam-ai iertat. Si mi se-nmoaie inima atunci cand te uiti la mine cu ochii tai blanzi. Imi mangai suferinta si inima in fiecare zi. Datorită tie zambesc, datorită tie sunt optimista si doar pentru tine ma voi lupta cu lumea rea si vorbele amare doar ca sa nu te raneasca nimeni nicioata. Imi doresc sa ajungi sa ma iubesti cel putin jumatate din cat te iubesc eu. Si-ti multumesc ca mi-ai salvat sufletul si mi-ai lins ranile provocate de suferinta. Pana sa apari tu nu stiam sa pretuiesc viata, prietenia, familia, iubirea. M-ai invatat ca fiecare om care greseste se poate indrepta daca isi doreste cu adevarat. M-ai ajutat sa zambesc chiar si-atunci cand nimic nu parea fericit in viata mea. Nu m-ai judecat niciodata si nu te-ai asteptat decat sa  mi te daruiesc cu toata fiinta. Mi-as dori sa gasesti un loc micut in inima ta in care sa ma pastrezi. Nu exista cuvinte care sa descrie in momentul asta cat de mult te iubesc!Iti multumesc pentru simplul fapt ca existi!

Umbre meschine intr-un infinit inchis.

Am luat-o de la inceput.Un nou an, o noua sansa, un nou drum.

Mi-am dat seama de un lucru pe care as vrea sa il impartasesc cu voi, cei care ma cititi.Am incercat si incerc zi de zi sa fiu "perfecta" pentru toti din jurul meu..pentru prieteni, pentru familie, pentru vecini, pentru rude..pentru toti.Si doare ca ma straduiesc atat de tare sa imi deschid sufletul si sa imbratisez un inceput nou,in care ma regasesc mai matura si mai constienta...si realizez ca tot ceea ce mi-am propus nu a rezolvat nimic.Oamenii din jurul meu stiu doar sa raneasca si atat.Chiar si oamenii care se presupun ca te iubesc conditionat sau "sunt programati genetic" sa fie buni cu tine si sa fie sinceri.Tocmai aceia iti vor raul si mi se pare absolut inuman.M-am saturat sa ma lupt cu ce simt si cred cu adevarat doar pentru ca mi-e teama de reactia celor din jur.Inconstient, imi fac rau mie doar pentru ca mereu am pus pe primul loc gandurile oamenilor si nu ceea ce simt.Mi-am inchis sufletul si inima si incet incet am ajuns atat de rece incat nu mai simt nimic.Nici suferinta, nici bucurie, nici macar caldura celor care m-au iubit neconditionat in absolut orice circumstanta.Indiferent de cum as fi si cum m-as purta si ce-as simti...oricat de multe sacrificii as face tot va exista cineva care sa doreasca sa imi faca rau..nu neaparat prin fapte ci prin vorbe.Nu mai stiu sa lupt si nu mai stiu sa ma bucur de fericire.Si ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze apoi ma uit in gol si ma gandesc ca va trebui sa ma port iara ca un robot perfect pentru cei care ma vad.Pana si acasa mi-e greu sa fiu eu insami de frica sa nu dezamagesc pe cineva.Si-am incercat sa pun capat luptei asteia continue cu "binele ideal".Si vreau sa urlu in "gura mare" prin intermediul postarii asteia ca m-am saturat sa fac parte din tiparul asta idiot.O sa fiu exact asa cum sunt:o sa spun ce vreau, o sa simt ce vreau, o sa zambesc si o sa plang si o sa ma lupt sa fiu fericita pentru mine, nu pentru voi.Fericirea mea consta in optimismul zamislit din ura pe care am acumulat-o prin rautatile oamenilor.Sunt un om fericit pentru ca imi doresc sa fiu asa.In sfarsit mi-am gasit sufletul pe care l-am cautat dupa umbrele de langa mine.Traiesc zambind.

New begginings;welcome 2012!

2011, in curand la final.Ai fost un an minunat cu bune si cu rele care acum e pe sfarsite.

Las in urma un an greu,cu multe intamplari fericite si frumoase dar si cu multe necazuri.Las in urma "o Anca" mai slaba care a intampinat un an aglomerat, uneori prea greoi, un an in care am iubit, am iertat, am gresit, am cazut, m-am ridicat, am plans si apoi am zambit.Acum,la sfarsit imi doresc sa las in urma tot ce-a fost urat in anul asta si sa sper la un an mai bun si mai cald, un an care sa aduca bucurii si fericire, un an care sa-mi implineasca zeci de vise la care tanjesc si sper de atata timp. Imbratisez un an nou cu persoane la care tin si ma sustin si ma fac sa zambesc si sa sper ca pot fi o persoana mai buna.As vrea sa le multumesc tuturor celor care mi-au calauzit pasii in anul 2011, tuturor celor care m-au ubit si m-au apreciat si inca o fac sau..nu.

Voua, tuturor va urez in primul rand sa alungati gandurile negative si sa va bucurati de noi inceputuri mai bune, mai frumoase, va doresc sa fiti puternici si sanatori, sa iubiti si sa fiti fericiti de mii de ori mai mult decat in anul ce se va scurge in doar cateva ore, sa nu uitati sa fiti voi si sa apreciati absolut tot ce aveti si sa luptati pentru idealurile voastre si mai determinati in anul ce vine.Va doresc un suflet pur si vesnic tanar care sa va ajute sa depasiti toate momentele grele din anul asta si sa va concentrati sa fiti de un milion de ori mai tari la anu'. Va doresc sa va distrati si sa fiti fericiti asa cum nu ati mai facut-o pana acum si sa nu uitati sa va puneti in cap ca anul ce va urma va fi unul si mai bun ca asta!

Va doresc un an plin de bucurii si fericire, sa beti si sa mancati( cu masura) ca sa va simtiti extraordinar, sa fiti sanatosi si cu sufletul impacat.

Eu,la sfarsit de an sunt fericita.Va doresc din toata inima toate cele bune!

LA MULTI ANI!

In aer, parfum de sarbatori

Iata ca a mai trecut inca un an greu, incarcat si a venit Craciunul, sarbatoarea in care sufletele noastre se incalzesc si suntem macar pentru o zi oameni mai buni, mai zambitori.

Va urez un Craciun nemaipomenit de frumos alaturi de toti pe care ii indragiti si ii iubiti, va doresc sa fiti copii macar pentru cateva ore si sa va bucurati de magia care pluteste in aerul asta de sarbatoare.Va transmit numai ganduri bune care sa va umple sufletele de lumina si bunatate pe care sa o impartiti si voi la randul vostru!

Mirosul de coji de portocale, al cozonacilor, al dulciurilor sa va inspire un Craciun special si unic si sa va bucurati de fiecare moment al acestei zile.Nu in ultimul rand va urez sanatate si putere pentru a depasi toate momentele grele ce vor urma in anul ce vine.Sa nu uitati sa cautati lumina in inimile voastre si sa oferiti cat mai multe celor pe care ii iubiti!

Un Craciun minunat si nemaipomenit alaturi de familie si cei dragi va urez din toata inima !

Mereu copil - repost

Ma ratacesc in visul acela al nostru

Si nu mai stiu sa ma intorc

E real oare?Sau e doar fictiune?

Stii candva mi-am dorit sa fiu un fluture

Sa traiesc doar o zi pe pamant

Si sa nu regret niciun moment

Ca am putut trai fiecare clipa intens.

Imi doresc sa fim din noi copii

Sa zambim mereu si sa uitam de regrete

Sa uitam ca ne maturizam devreme

Sa uitam ca visesle pier cand cresti

Si sa ne amintim ca ne iubim!

Sa ne amintim ca orice-ar fi

Vom fi impreuna..aici sau acolo

Mereu.Inchide ochii si-mi vei zari chipul

Inchid ochii si-ti voi vedea zambetul

Vom ramane mereu copii

Indiferent de ce-ar urma....