Viata, asa cum este ea

Îmi deschid ochii trezindu-mă parcă dintr-un vis veşnic şi ma gândesc la cât de crudă este lumea în care trăim...crudă, nedreaptă şi scurtă.Mă gândesc şi acum la cât de neaşteptată e soarta noastră şi mă gândesc în acelaşi timp la Vladuţ (Vlad Stephen Pruteanu) care a plecat de lângă noi zilele trecute şi pur şi simplu nu-mi pot reveni nicicum şi nu pot să înteleg de ce mor persoanele la care ţinem enorm şi de ce se duc cei care nu merită...Şi am realizat de când a murit că nu ştim să ne apreciem viaţa şi nu am învăţat incă să ne bucurăm de fiecare clipă alături de familie şi prieteni.Ne ocupam timpul urându-ne unii pe ceilalţi şi ne batjocorim de fiecare dată când avem ocazia...Şi iată că vine şi pedeapsa..pierdem oameni cărora am mai vrea să le spunem un cuvânt de îmbărbătare, am mai vrea să îi imbraţişăm pentru ultima oar şi să le spunem că ne pare rău pentru greşelile noastre...şi nu mai reusim pentru că suntem prea ipocriţi şi lacolmi şi nu ne putem înlătura orgoliul nicicum.Oare e drept?

Citeam azi o postare pe care Vladuţ a postat-o pe blogul lui cu ceva timp înainte de a muri şi nu-mi pot reveni nici acum.Şi am învăţat chiar de la el, indirect, că nu ar mai trebui să pierd nici macar o clipa din viaţa mea şi că ar trebui să invăţ să mă apreciez în primul rând pe mine iar apoi să îi apreciez mai mult pe cei din jurul meu căci viaţa ne rezervă căi ciudate şi din păcate de cele mai multe ori tragice...Aşa că dragii mei cititori...nu mai pierdeţi niciun minut din viaţa voastră!Bucuraţi-vă de orice moment ca şi când ar fi ultimul!

P.S: Odihneşte-te în pace, Vlad şi nu uita că sunt sute de oameni care îşi vor aminti de tine în fiecare zi şi vor zâmbi mereu ştiind că sufletul tău e alături de al lor!

Life and other drugs

De multe ori viata nu ne ofera tot ceea ce ne dorim..adevarul e ca prea putin incercam sa fim fericiti si multumiti de noi insine.Ne lovim de acelasi obstacol de un milion de ori si niciodata nu suntem in stare sa-l ocolim. Poate ca suntem egoisti si nu ne pasa deloc de cei din jur. De multe ori am avut si am impresia ca locul meu nu e pe undeva pe aici...sunt momente in care ma smt exact ca un outsider si poate pentru ca e vina mea, poate ca nu.

Viata ne ofera cele mai frumoase lucruri in calatoria noastra catre fericire, dar putini sunt cei care culeg "roadele din pom". Suntem oameni si gresim de cele mai multe ori involuntar si fara sa vrem sa ranim in general, dar sunt momente stupide care nici nu ne sar in ochi care deranjeaza mult mai mult dect ne-am imagina. Nu sunt o persoana deschisa si poate ca nici n-am sa fiu vreodata dar sunt constienta de valorile mele si-mi doresc o viata noua.Un nou inceput, incat sa o iau de la capat si sa pot fi exact asa cum imi doresc.Sa nu-mi mai fie frica sa-mi exprim parerile si punctul de vedere pentru ca ceilati sunt doar pseudooameni. Sunt diferita si imi doresc in continuare sa fiu diferita.Foarte putine persoane ma cunosc si ma inteleg cu adevarat.Voi imi stiti doar fata pe care vreti voi sa o am. In realitate nu sunt deloc cum va imaginati.

Viata e absolut spectaculoasa daca o petreci cu "tovarasii tai " de suflet (a.k.a friends/prieteni) si cu persoanele pe care le iubesti cel mai mult.Deci..iubiti!iubiti dragii mei cititori si nu va opriti niciodata sa spuneti ce ganditi.Nu va mulati pe lumea asta falsa, creati-va propria voastra viata si nu deveniti "pupincuristi".

Si ca tot a fost 1 iunie, nu uitati sa va pastrati sufletul de copil si nu uitati sa traiti mereu ca un copil, pentru ca doar ei stiu cu adevarat ce inseamna fericire, timiditate si libertate.