
Ok,da inteleg esti extenuata de toate orele de munca intensa si de toate shiturile care s-au petrecut in ultimile saptamani,care recunosc,au fost intense,dar asta inseamna ca pedeapsa ta pentru mine este o luna de tortura cu tine?Si cum am putea ajunge la un acord.De obicei nu ma deranjeaza cand mama e acasa,dar atunci cand imi strica planurile si filmele din cap cu cateva zile inainte de a pregati ceva special pentru cineva special.Dar nu!Trebuie sa vi si sa-mi strici tu mie visele!O,Doamne,dar din nou frustrarile mele depasesc granitele decentei si incep sa ma enervez,pentru ca o face doar sa se razbune,si nu e corect.Dar ce drept am la urma urmei eu?Niciunul,doar sa stau si sa o aud cum se plange continuu de problemele ei existentiale...Am obosit sa mai tot comentez si oricum nimeni si nimic nu-mi poate strica urmatoarele zile.Totul e pus la punct si sper sa-mi ating scopul.Vor fi momente pe care nu le voi uita,sunt sigura de asta.Sunt sigura ca iubesc pe cine trebuie.






ca asa a fost sa fie,dar nu e corect,nu e corect,intelegi??Nu mai pot fi cu adevart fericita daca nu esti si tu fericita pentru mine...Sunt singura in universul asta nesfarsit..nesfarsit de crud...si cat de mult te-am iubit...cat de mult!Doar eu stiu.Si oare lacrimile mele nu mai inseamna nimic?Mi-e dor de zambetul tau..mi-e dor de imbratisarile calde si de ploaia aia...Mi-e dor de momentele petrecute impreuna,doar noi,mai stii?Atunci cand nimic nu conta inafara de mine si de tine.Si inca te iubesc,mai mult decat ma iubesc pe mine,si desi toti sunt impotriva mea,nu mai am puterea sa imi pese,pentru ca nici macar tie nu iti mai pasa...As vrea sa fi acum langa mine,sa radem si sa plangem amandoua,sa ne zicem una alteia ca am fost niste fraiere si totul sa fie ca atunci.Dar nu putem fi la fel,asa-i?De ce nu ramanem mici?De ce timpul trece si imi cicatrizeaza sentimentele?De ce nu mai esti?De ce...?Nu sunt un intreg fara tine...